Momentul cand totul se prabuseste = Sansa ca visurile tale sa prinda viata

Timp estimat citire: 4 minute

Eu ce vreau, independent de dorintele si asteptarile celorlalti?”

Azi pentru mine e sarbatoare, o altfel de sarbatoare.

Sarbatoresc o viata noua. Sansa de a lua totul de la 0, cu un inceput de calatorie in care m-am gandit si temut ca drumul meu s-a incheiat.

Sarbatoresc cu recunostinta schimbarea, descoperirea si visuri care au prins viata – pe care altfel le-as fi ingropat sub frici.

***

Acum exact 5 ani, pe un viscol teribil, cu drumuri blocate si un ger de crapau pietrele, primesc telefon de la medicul dermatolog din Bucuresti.

In noiembrie, dintr-un simplu moft (aparent), am decis sa imi scot 4 alunite.

Ce voia sa imi transmita medicul cu titlu de urgenta?

Faptul ca una dintre alunite “gazduia” un melanom malign (cancer de piele), ca nu fusese scoasa integral alunita si e o chestiune de maxima importanta sa merg la reexcizie.

“Trei zile fac diferenta intre mori si traiesti”, mi-a rasunat in urechi.

“Sigur e o eroare la biopsie” – am zis initial – “eu nu pot avea asa ceva.”

Dupa o ora si jumatate, ma suna mama, din Bucuresti. Bunicul, care statea la Gura Humorului, si care cumva a fost modelul meu masculin, a murit.

“Te rog mergi tu incolo in seara asta, drumul e inchis, ajung maine dimineata cu trenul.”

(AICI gasesti mai mult din poveste si concluziile ei)

***

20 decembrie 2012

Pentru mine aia a fost ziua in care totul s-a daramat, sa se poata reconstrui pe baze noi.

In perioada care a urmat, am avut ocazia sa ma gandesc profund si cu securea deasupra capului la mine.

Eu ce vreau, independent de dorintele si asteptarile celorlalti?

Daca mai am de trait putin  – o luna sau 3 luni sau 6 , tot asa le-as trai, ca pana acum?

Ce am visat sa fac, si m-au oprit fricile?

***

Incepusem procesul de transformare si lucru cu mine din 2007, cu diferite cursuri, formari, cautari – din care mi-am extras elementele cu care am rezonat.

Voiam sa ma descopar pe mine in primul rand – sa rezolv ce percepeam ca si trauma, sa elimin obstacolele care ma tineau la distanta de ceea ce puteam atinge, sa transform emotiile ‘incomode” in altceva, sa gasesc echilibrul intre emotional si mental, intre spiritual si pragmaticul vietii de zi cu zi.

Voiam sa ii descopar mai bine pe cei din jurul meu – pentru ca sunt fascinata de oameni, pentru ca interactionam mereu – ca ne dam seama sau nu – cu ceilalti, pentru ca nu cred in echilibru prin retragerea in varful muntelui, ci tocmai in conexiuni din ce in ce mai profunde, si unde si eu pot buna parte din responsabilitate.

Voiam sa inteleg conexiunile astea, pe toate planurile.

Ma cautam pe mine cea autentica si in transformare, ca sa pot gasi tot asta si in ceilalti.

***

“Eu vreau sa scriu, sa impartasesc ce stiu cu cei din jurul meu, eu vreau sa pot sa ajut, pe cat de mult se poate.”

“Eu imi doream, cand eram in clasa a 10-a, sa fac facultatea de psihologie.”

“Eu voiam sa am copii – 2 sau 3, si o relatie care sa ma implineasca.”

***

Am realizat ca mereu avem sansa sa facem lucrurile care depind de noi.

Si am facut, din fiecare cat am putut mai mult – iar asta a transformat tot.

***

In cei 5 ani care au trecut am sondat in interiorul meu si am invatat enorm, despre mine si despre cei din jur.

Am invatat sa fiu prezenta – in acum si aici, in ceea ce fac si unde sunt (nu sunt inca la 100%, dar sunt incomparabil mai aproape decat speram vreodata sa fiu).

Am invatat sa iubesc mai mult, si mai mult, si mai mult, chiar si cand asteparile nu imi sunt implinite – pentru ca nu despre ele este.

Am invatat sa  ma bucur ca un copil, de toate maruntisurile. Si da, de nebuni, vorbesc cu farfuria din care mananc, ii multumesc si ii spun cat de recunoascatoare sunt pentru ca e aici, si cat de recunoascatoare le sunt oamenilor care au facut posibil ca ea sa capete contur si sa ajunga la mine. 😉

Am invatat ca ma pot descurca in orice situatie, si ca nimic nu e fara iesire.

Am invatat ca oamenii scot lumina din ei la suprafata daca tu inveti sa o vezi.

Am invatat sa ma bucur si de oamenii diferiti, nu doar de cei care manifesta aceleasi lucruri ca mine, si sa nu judec.

Am facut lista cu ceea ce imi doresc, sunt constat cu atentia spre ea, dar nu e nimic batut in cuie, pentru ca

Scopul e important, dar calatoria si fiecare pas mic pana acolo sunt de fapt cele mai importante aspecte – pentru ca ele fac diferenta IN FIECARE ZI.

***

Acum 2 zile, mi-am mai implinit un vis, din cele de pe lista: am primit certificatul de acreditare pentru activitatea de coaching.

Ceea ce faceam de ani de zile – sa ii incurajez pe cei din jurul meu sa vada potentialul si lumina din ei – pot face acum oficial, cu mai multe instrumente care sa ma sustina.

Pot face asta incomparabil mai bine, mai constient, mai matur – cu ceea ce am acumulat si cizelat, cu oameni minunati alaturi, cei de la care am invatat in ultimele luni (v-am povestit de cursul minunat al lui Alexandru Antonie in unele postari, cand am avut diferite “aha-moments”) si cei cu care am lucrat in perioada de practica, si in perioada dintre examen si momentul in care diploma a ajuns la mine, in format fizic – pe obiectivele si cautarile lor.

O noua etapa din viata mea incepe – oficial – iar eu ma simt entuziasmata si recunoascatoare precum un copil care a primit ceea ce si-a dorit mai mult.

***

Sunt convinsa ca si tu ai avut etape in viata ta de cumpana – poate a fost o boala, sau poate ai pierdut pe cineva drag, poate ai pierdut un job unde simteai ca e locul tau sau ai stat mult, poate un divort sau orice alt moment de cotitura.

Acum stii ca nu e niciodata prea tarziu sa resetezi tot. 

***

Totul e ciclic, fricile vin si pleaca. 

Dar important e sa fii prezent in viata ta.

Ia-ti 5 minute din timpul tau, pentru tine, si intreaba-te (si da-ti si raspunsul).

Dincolo de ele, de frici, tu ce visuri ai?

Tu ce ai amanat, pentru ca ai simti/ crezut/ ti s-a spus ca nu esti suficient de bun sau ca nu se poate?

Daca ai mai avea 3 luni sa faci ceea ce iti doresti, si nu ar mai conta nimic altceva, ce ai face?

***

As vrea sa nu uiti  – si sa iti repeti asta cat poti si vrei de des.

Nimic nu e imposibil, daca iti doresti suficient de tare, si cauti resursele pentru a ii da viata.

Nu iti pierde speranta! Nu renunta!

Visul tau e in fata ta, te asteapta sa il eliberezi din inchisoarea in care a stat pana acum.

 

Cu recunostinta, iti doresc sa ai o saptamana cu claritate si autenticitate!

 

PS: Daca vrei sa te insotesc sa ajungi catre obiectivul tau, sau e ceva ce ai vrea sa iti lamuresti, nu ezita sa imi scrii

 

 

 

 

 

 

 

Facebook Comments

Written By
More from Cristina.Maria

O farama de emotie in orice

Timp estimat citire: 3 minuteIeri – cu ploaia si vantul de afara...
Read More

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Timp estimat citire: 4 minute“Eu ce vreau, independent de dorintele si asteptarile celorlalti?” Azi pentru mine e sarbatoare, o altfel de sarbatoare. Sarbatoresc o viata noua. Sansa de a lua totul de la 0, cu un inceput de calatorie in care m-am gandit si temut ca drumul meu s-a incheiat. Sarbatoresc cu recunostinta schimbarea, descoperirea si visuri care au prins viata – pe care altfel le-as fi ingropat sub frici. *** Acum exact 5 ani, pe un viscol teribil, cu drumuri blocate si un ger de crapau pietrele, primesc telefon de la medicul dermatolog din Bucuresti. In noiembrie, dintr-un simplu moft (aparent), am decis..." />