Să ne cunoaștem :)

Timp estimat citire: 6 minute

Bine ai venit, şi îmi pare bine de cunoştinţă

Eu sunt Cristina..Om pasionat de Oameni, cu toate ale lor, şi de Viață, cu tot ce înseamnă ea.

Și sunt aici să povestesc cu TINE despre căutări şi armonie, între spiritual şi pragmatic.

Relaţia mea cu scrisul începe în ianuarie 2013, în primele zile din NOUA MEA VIAŢĂîntr-o cafenea din Cluj Napoca. Eram proaspăt operată şi cu un “glonţ” trecut pe lângă cap, dar şi  nouă şansă la viaţă.

Mi-a plăcut mereu  comunic, cel mai adesea vorbind şi ascultândpunând întrebărişi apoi trecând prin filtrele mele informaţiaşi apoi lăsând-o din nou  iasă la lumina.

Mi-am început căutarile mai serioase prin 2005-2006.  Am făcut asta – în moduri mai amuzante (auto-ironice cel mai adesea), mai pragmatice (lucrând în vânzări & management 16 ani), mai spirituale (când am descoperit lături neştiute ale mele şi ale altora), mai emoţionale (cu tentă lacrimogenă şi din postura de victima în unii ani, cu alte emoţii mai constructive în alţii).

Slavă domnului, am întâlnit contexte fantastic de diferite şi etape la fel de diferite de-a lungul timpului, cu care   pot juca şi experimentaşi învăţapână la urmă.

 revin…în 2013, la început, eram proaspăt ieşită din spital. Fusesem diagnosticată pe 20 decembrie 2012 cu melanom malign (cea mai agresivă formă de cancer de piele).

Şocglumă proastă din partea Universului, viscol şi drumuri blocate, moartea bunicului în aceeaşi zi, medicul de la Bucureşti care îmi ţipa în telefon  3 zile pot face diferenţa între mor şi trăiesc. Aparent, celulele cu care  “îmbogăţisem” aveau o rată anormală de multiplicare, şi fără o nouă excizare era posibil  plec  descopăr şi lumea ailaltă chiar şi în câteva luni.

Poveste lungă şi mişto – revin altădată cu ea 😉  – esenţă în poveste e  atunci mi-am pus problema pentru prima dată, cu adevărat, legat de ce VREAU eu  fac în viaţăşi printre altele, dar mai mult decât altele, voiam  scriu.

Primul articol l-am scris dintr-o cafenea din Cluj, imediat ce am fost externată. Am continuat  scriu câteva luni – timp în care povesteam ce am învăţat eu din experienţele mele şi ale celorlaţi, de-a lungul anilor, despre relaţiile de cupluAsta fusese marea mea provocare, până la momentul acela, sau cel puţin aşa credeam. Aceea era zona în care “Prietenul meu de la etaj” îmi forţase limitele, ca  învăţ mai mult şi mai mult.

După cele câteva luni de scris, am simţit nevoia  scriu mai mult pentru minedecât pentru alţii.

Am realizat că, de fapt, eu nu căutam pe cineva – în orice fel de relaţie. 

Eu  căutam pe mine înainte  caut orice relaţie, doar  nu ştiam până atunci. 

Am simţit  nu sunt nici pe departe atât de AUTENTICĂ şi ASUMATĂ pe cât mi fi dorit  fiu.  n-am depăşit multe blocaje ale mele, şi doar pentru  ele nu se vedeau, nu înseamnă  nu erau acolo.  depindeam încă de validările oamenilor din jur,  încă nu puteam  spun nu în unele interacţiuni de teamă  voi fi respinsăîncă îmi simţeam ataşamentele faţă de oameni, lucruri, păreri şi cramponarea în unele roluri.

Am intensificat căutareaîn interior, nu în exterior.

Anul acesta a fost prima dată când am simţit  sunt acolo unde vreau  fiu, împăcată – cu tot ce sunt, cu plusuri şi minusuri –  şi autenticăfără ascuns după aparenţepăreri şi validări.

Am acceptat  SUNT UN PRODUS ÎN LUCRU CONTINUU, ca noi toţi, de altfel, şi când nu o mai facemcând nu mai creştem, suntem morţi în interior. 

Şi m-am întors la dragostea cea dintâi – scrisul. De dată asta, nu doar despre relaţii de cuplu.

Am simţit  zona pe care mi-am ales-o iniţial  limita, pentru  aveam mult mai mult de experimentat, şi de dăruit mai departe.

Mi-am pus problema  Dumnezeu – “Prietenul meu de la etaj”, mi-a dat o nouă şansă, pe care nu toţi o primesc – şi cine sunt eu  îmi bat joc de ea

Cred cu tărie  de fiecare dată când ne refuzăm darurileşi nu le lăsăm  iasă la luminaîi spunem lui Dumenzeu  nu ne place cadoul lui, suntem  nişte copii răzgâiaţi care refuzăm  ne bucurăm de ce am primit, pentru  nu e (poate) ambalat aşa cum ne-ar fi plăcut nouă.

Ce mi-i drag şi am de dăruit? Iubirea pentru viaţă  – în toate formele ei şi entuziasm, fascinaţia şi dragul de oameni şi ce ne înconjoarăcăldură şi capacitatea de a vedea binele în totşi de a-l scoate la lumină.  

Pe lângă căutările mele solitare, în anii aceştia am descoperit, cu ajutorul oamenilor minunaţi pe care i-am întâlnitşi laturile organizate ale căutărilor mele, prin cursuri şi certificări pe:

– NLP Practitioner

– Evolution Coaching System

– Yoga

– Silva Ultramind

– diferite sisteme de Reiki

– cursuri de vânzărimarketing şi business – care fusese zona mea de bazadin 2001 până în prezent

– cursuri acoperind diferite laturi ale psihologiei îmbinate cu spiritualitatea

Ce îmi da entuziasmul şi mobilizarea  merg mai departe?

Faptul  am înţeles şi am experimentat deja  în viaţă asta pot fi şi şi – pot fi şi spirituală –   bucur şi  trăiesc în prezent,   meditez şi   bazez pe ce simtşi pragmatică –  nu îmi fac griji  n- avea din ce  plătesc chiria, sau  nu-mi permit vacanţă pe care mi-o doresc, sau pantofii roşii cu toc cui pe care iubesc  îi port, sau  ar veni vremuri în care  nu pot  îmi permit ce îmi doresc, material.

Am învăţat  deosebesc o investiţie de o cheltuialaşi  iau decizii  înţelepte cu impact pe termen lung .

Îmi doresc   bucur în mod constant de starea de zen, dar nu m-am văzut niciodată cu toate lucrurile într-un rucsac. Ador pantofii cu tocşi mereu glumesc legat de faptul  “acasă e acolo unde sunt pantofii” 

Acum ceva ani, am avut o discuţie faină cu un prieten, care mi-a lămurit întrucâtva ce  măcina.

 întrebăm – cine sunt eu? Câteodată  gândeam  nu sunt “normală” – azi sunt spirituală, meditez, etc, iar mâine merg şi îmi cumpăr 5 perechi de pantofi coloraţi şi mişto. Cum se poate? N-ar trebui  fiu detaşată de tot nu îmi mai trebuiască chestii materiale?

 simţeam  o struţocămilăşi era frustarant. Iar prietenul despre care povesteam mi-a răspuns simplu şi foarte edificator pentru mine: Înainte  meditezi ca un Buddha, trebuie  petreci ca un Zorba.” Şi asta a fost răspunsul meu.

Cel mai fain moment a fost când am realizat  cele două nu se exclud una pe altaba din contrase completează şi potenţează una pe alta în moduri în care nu mi-am putut imagina până atunci. Şi e calea către armonie şi echilibru.

Ce o  găseşti aici? 

– informaţii din zona de psihologie – despre tine, despre relaţiile cu ceilalţi – în zona de business, relaţii de cuplu, prieteni şi cunoscuţi sau necunoscuţi

– informaţii din zona mai pragmatică / business –  investiţii personale, negocieri, organizare, productivitate

– informaţii din zona spirituală – între principiile mele de “ghidare în viaţă” se găsesc des conceptele de energie, karma, etc.

“vitamine zilnice” – beculeţe care se aprind zilnic (ca în desene animate ), în funcţie de diverse întâmplări – şi din care extrag rapid o lecţie mică, dar preţioasă

Dacă ai întrebări la care încerci  găseşti răspunssituaţii care te macină şi nu ştii cum  le dai de cap, sau ai nevoie poate doar de o perspectiva din afarăsunt aici  Lasămi un mesaj cu întrebarea tasau situaţiasau pur şi simplu subiectul despre care te-ar interesa mai multeşi eu revin cu răspuns.

 ne vedem şi auzim din ce în ce mai des, cu drag şi veşti din ce în ce mai bune, pe zi ce trece! 

Cu drag,

Cristina

Facebook Comments