12 moduri in care EGO-ul preia controlul asupra noastra [II]

Timp estimat citire: 7 minute

ego control rezistenta respingere

 

***

Saptamana trecuta am inceput sa iti povestesc despre ego – ce este el, ce rol are, cu ce ne ajuta si unde incepe sa ne saboteze, daca incepe sa preia controlul.

Am apucat sa iti mentionez 6 moduri in care ne poate pune bete in roate – daca nu ai apucat sa citesti prima parte, o gasesti AICI.

Azi revin cu celelalte 6 moduri despre care am vorbit, precum si cu cateva optiuni (pe scurt) prin care putem sa pastram noi controlul, si nu el.

***

7. Neascultarea

Tendinta noastra de a nu il asculta pe celalalt, de a il intrerupe cand vorbeste, de a vorbi in locul altcuiva vine din ego si e bine sa fim atenti la asta.

  cand cineva are o problema si ne povesteste despre ea, iar noi ne grabim sa ii dam o solutie, eventual mai si insistam ca e cea mai buna varianta

  un aspect extrem de des intalnit, cand cineva ne spune ca are o problema, sau ca a facut ceva, si noi (aparent din dorinta de a relationa, dar de fapt din zona de ego), intrerupem persoana si spunem: “Mi s-a intamplat si mie asta, am facut asta si asta si s-a rezolvat. Ar trebui sa faci si tu la fel.

  cand intervenim peste cineva care spune ceva, ca sa completam si sa explicam cum procedam noi in situatiile date, in general

  cand copilul nostru sau partenerul e intrebat ceva, si ne grabim noi sa raspundem

  cand intr-un grup fiecare povesteste cate o intamplare, care de care mai palpitanta, are loc tot un “concurs al ego-urilor”

***

8. Justificarea si apararea

Cand simtim nevoia sa ne justificam sau sa ne aparam, e tot o nevoie a ego-ului de a isi justifica existenta si de a ne arata cat de bine isi ia el in seama rolul de protector.

In foarte multe cazuri ceilalti nu au cerut o explicatie, dar ego-ul nostru, de teama sa “nu dea prost”, vine cu explicatii din belsug.

“Ego-ul este convins ca trebuie sa se apere impotriva a toti si toate. Intra repede in defensiva. Intotdeauna e vina altcuiva. Cauta un vinovat.”

 ~ Lise Bourbeau ~

***

  cand stai la un rand gresit, si apoi gandesti sau spui ca nu au fost suficient de explicite informatiile

  cand intarziem sau facem ceva gresit, tendinta e sa pregatim in avans scuzele. Fiecare minciuna vine din zona de ego si ascunde o frica a noastra.

  momentele in care insistam sa ne aparam opinia, uitand ca noi nu suntem parerile noastre.

  culpabilizarea celorlalti  – oameni, locuri, momente, lipsa resurselor – pentru ceea ce percepem ca fiind esecuri (daca aveam altfel de copilarie, daca ma nasteam in alta tara, daca eram mai x sau mai y….orice daca justificativ se incadreaza aici)

Cand suntem criticati, cand suntem prinsi ca am gresit, cand opinia noastra e pusa la indoiala, prima tendinta a ego-ului e sa se (ne) baricadeze, si sa porneasca razboiul pentru ca a luat lucrurile personal – de cele mai multe ori in baza unor presupuneri.

***

9. Fuga din prezent

Prin fuga in trecut sau viitor, ego-ul incearca sa isi dea importanta – fie prin ceea ce a facut, fie prin ceea ce va face.

“Daca as mai avea 20 ani, lucrurile ar fi altfel.”

“Cand o sa imi pot lua cateva zile libere, o sa am timp sa fac si asta.”

“Ego-ul ne intretine toate traumele din trecut. Cu cat acestea castiga importanta, cu atat ego-ul se convinge mai mult ca exista.”

~ L.B. ~

Cautand vinovatii in afara, reamintindu-ne intamplarile neplacute, ne subliniaza “ajutorul” oferit generos de el. Asta ne tine in rolul de victima,  daca nu alegem sa ne schimbam constient perceptia.

***

10. Bine versus rau (polaritati)

“Cu cat te simti mai vinovat, cu atat iti lasi mai mult ego-ul sa-ti conduca viata.”

~ L.B. ~

Cand devenim mai constienti, in loc sa (ne) judecam, observam ce se intampla si alegem constient sa schimbam ceva, eventual.

“Iar m-am enervat cu copiii. Cand o sa devin si EU mai tolerant?!”

“Chiar nu mai aveam nevoie de inca o prajitura!”

“Chiar mi-am facut bine datoria! Sper ca de data asta seful meu o sa observe.”

***

11. Comparatii

Comparatiile pe care le facem vin tot din zona de ego – fie ca sunt in favoarea noastra sau in defavoare.

Sunt situatii in care un compliment la adresa altcuiva ajunge sa fie perceput ca o comparatie (cu noi in pozitie de inferioritate), dintr-o simpla presupunere a ego-ului nostru .

De exemplu, copilul meu vine si imi spune ce placinta buna a mancat la prietenul lui cel mai bun acasa, facuta de mama acestuia. Ego-ul meu se revolta: “Vrei sa spui ca e mai buna decat placinta MEA?”

***

12. Capabilitatea de a ii face pe altii fericiti

Cand ne facem griji pentru altii, cand incercam sa ii ajutam – desi nu ne-au cerut ajutorul, tot ego-ul este cel care detine controlul.

Asa ne spune noua ca suntem buni si meritam xi si y.

De multe ori – asa cum poate ai simtit pe pielea ta – cand cineva vrea sa ne ajute, desi nu am cerut, si eventual mai si insista (inclusiv cu sfaturi), ajunge sa se simta ca o agresiune pentru noi, si nu mai stim cum sa dam bir cu fugitii.

Mesajul care ajunge la cel pe care vrem sa il ajutam, la nivel subtil, poate fi inclusiv “nu am incredere in capacitatea ta de a te descurca / cere ajutorul cand e cazul”.

(O sa tratez intr-un articol separat tema asta – cum ajutand pe cineva de fapt nu il ajuti, ci in practica ii pui piedici in dezvoltarea lui si ii preiei si din karma.)

Cand cineva ne cere ajutorul, si alegem sa o facem, daca asteptam recunostinta in orice forma e tot o forma de a lasa ego-ul sa preia controlul (ne arata ce capabili suntem noi sa rezolvam ceva).

***

Scapam de ego?

 “Ego” nu este ceva ce ai dobândit pentru că ai făcut ceva bun sau pentru că ai devenit bogat sau frumos sau orice altceva. Atunci când ai început să miști în pântecele mamei tale, egoul s-a născut.

Prin prima greșeală pe care ai făcut-o de a te identifica cu corpul fizic s-a născut ego-ul. Este un mecanism de apărare. Te-ai identificat cu acest mic corp. Acesta trebuie să supraviețuiască în această existență vastă despre care tu nu ai nicio percepție, nu știi nici măcar unde începe și unde se termină. Pentru a supraviețui trebuie să te protejezi ca un om mare. Așa se naște egoul. Este o realitate falsă pe care ai creat-o doar de dragul supraviețuirii.

Așadar, ce este egoul? Este ca și umbra ta.

În momentul în care dobândești un corp fizic, ai o umbră. Umbra în sine nu este nici bună, nici rea. Dacă soarele este sus, ai puțină umbră. Dacă soarele este jos, ai o umbră lungă de un kilometru. Așa cum o cere situația exterioară, așa este și umbra pe care o ai. Așa este, de asemenea, și tipul de ego pe care ar trebui să îl ai.”

Sadhguru    (Sursa)

De ego nu se scapa, si nici nu ar trebui sa ne fie asta directia – pentru ca ne-am vedea prinsi intr-o lupta fara final.

Cu ego-ul negociem asa cum facem cu cineva drag dar usor incapatanat, invatam sa il echilibram si sa il ascultam, incat sa nu mai simta nevoia sa intervina agresiv intre manifestarea noastra exterioara si conectarea cu sufletul.

***

Ego-ul se va manifesta oricum in continuare, si nici nu ar trebui sa devina scopul nostru sa il eliminam.

Ideea e sa fim constienti cand actionam pentru ca el ne duce pe carari batatorite, cand ne impiedica sa facem o schimbare benefica noua, cand ne opreste din evolutie, cand ne valideaza pe baze false si instabile (superioritatea fata de altul).

Prin constiezare, recuperam ce am pierdut atunci cand ego-ul a preluat puterea. Recapatam (si folosim) posibilitatea de a alege in (mai multa) cunostinta de cauza, nu din zona de frica, ci dintr-o zona superioara.

Energia din care gestionam ego-ul este esentiala. Cea calda si impaciuitoare (ca a unui parinte cu copilul sau mic) reduce rezistenta. Cea de respingere creste nevoia ego-ului de a se apara – pentru ca el vrea sa supravietuiasca, cum o face dintotdeauna.

***

Cum ne imprietenim cu ego-ul nostru? 

Pe scurt, variantele ar fi:

  intoarcerea atentiei in mod constant si constient catre ceea ce se petrece acum, mai multa prezenta

 sinceritate fata de noi insine si preferabil si fata de ceilalti

acceptarea (treptata) a vulnerabilitatii si a faptului ca suntem tot – vom avea momente cand suntem buni si cand suntem rai, vom fi si victime si calai, vom manifesta si lumina si intuneric – si asta e de fapt normalitatea, sa fim tot.

“Sa te iubesti inseamna sa-ti dai dreptul de a fi asa cum esti acum. Este singurul mod prin care o transformare interioara sau exterioara este posibila.”

~ L.B. ~

atentie la semnalele de disconfort fizic – starile de rigiditate, intepenire, dureri, constipatie etc. ne arata ca ego-ul a preluat controlul in perioada respectiva (prin intermediul fricilor si emotiilor care au ca rezultat somatizari in organism). 

***

Doua exercitii utile sunt cele de mai jos:

 Exercitiul 1:

Cerem si acceptam ajutorul celorlalti mai des.

Gasim o persoana de incredere si (pe cat posibil) care sa nu emita judecati, care isi asuma rolul de a ne atrage atentia cand folosim expresii de genul:

“Stiu ca…” sau “Stiam ca…”

“Sunt/ eram sigur ca…”

“Da, dar….” sau “Nu, dar”

“Asculta!”

“Intelegi ce vreau sa iti spun” (mesajul e “Pricepi, in sfarsit, ca am dreptate.”)

“Eu am depasit faza / etapa asta.”

***

 Exercitiul 2:

Personalizeaza-ti ego-ul si vorbeste cu el

O metoda pe care o prezinta Lise Bourbeau in cartea ei “Vindecarea celor cinci rani” este sa ii dam un nume ego-ului nostru – acel mic prieten care salasuieste in interiorul nostru, si care face tot posibilul sa ne ajute si protejeze. 

Ego-ul ei se numeste Mouchette (Musculita – pentru ca e deranjant si te “bazaie” cand ti-e lumea mai draga).

Pe al meu l-am numit Placintica, dupa cateva zile de deliberari (absolut delicios, dar in cantitati limitate  ).

Apoi, in situatiile in care simti ca ego-ul tau preia controlul, incepe sa vorbesti cu el, sa ii multumesti pentru intentia pozitiva si sa ii spui ca intelegi de ce o face, ca incearca sa te ajute.

Totusi, tu ai dori sa incerci si altceva si nu il va invinui nimeni daca lucrurile nu merg cum ai planificat – e doar o experienta, el (ego-ul) e tot o parte din tine pe care o accepti cu drag. Ii multumesti, dar il rogi sa ia o pauza si sa mearga sa se odihneasca (pe Placintica il trimit in vacanta din cand in cand  )

E ca si cum ii explici copilului tu ca, si atunci cand face o traznaie, e tot copilul tau si il iubesti la fel. 

Sa nu uitam – ego-ul vrea doar sa fie recunoscut, si cand povestim cu el primeste ceea ce vrea, fara sa ne mai saboteze. 

Daca ne oprim din a il respinge, ego-ul inceteaza sa mai incerce sa iti demonstreze cat e de puternic si cata dreptate are el.

***

Povesteste-mi, la tine cum merge cu recastigarea controlului din mainile ego-ului?

Cum ai procedat si a functionat?

PS: Postez zilnic pe pagina oficiala de Facebook si pe profilul personal de Facebook – ma gasesti si acolo 
Comunitatea noastra  – Grup Facebook

PS: o parte dintre exemple, precum si alte exemple diferite gasesti in cartea lui Lise Bourbeau –“Vindecarea celor cinci rani”

Facebook Comments

Written By
More from cristina.maria

Cum sa inlocuiesti usor o convingere care te saboteaza, in 3 pasi rapizi

Timp estimat citire: 4 minute Ce este o convingere? Asa cum e usor sa...
Read More

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Timp estimat citire: 7 minute   *** Saptamana trecuta am inceput sa iti povestesc despre ego – ce este el, ce rol are, cu ce ne ajuta si unde incepe sa ne saboteze, daca incepe sa preia controlul. Am apucat sa iti mentionez 6 moduri in care ne poate pune bete in roate – daca nu ai apucat sa citesti prima parte, o gasesti AICI. Azi revin cu celelalte 6 moduri despre care am vorbit, precum si cu cateva optiuni (pe scurt) prin care putem sa pastram noi controlul, si nu el. *** 7. Neascultarea Tendinta noastra de a nu il asculta pe celalalt, de..." />