Când am ajuns noi oamenii mari, mici?
La masa de alături, e veselie maximă – râsete, chicoteli. După zâmbetele uriaşe, după ochii care sclipesc, după felul în care povestesc, n-ai zice…
La masa de alături, e veselie maximă – râsete, chicoteli. După zâmbetele uriaşe, după ochii care sclipesc, după felul în care povestesc, n-ai zice…
Mă uit pe fereastră, şi apoi frustrată la ceas – când Dumnezeu s-a făcut deja ora 8? Fain apus, dar ziua asta unde-a…