Cum faci să nu te enervezi într-o discuție în contradictoriu, mai ales când știi că ai dreptate

Timp estimat citire: 4 minute

Bună,

Am revenit… pe cât de repede am reuşit, cu o povesteproaspătă”. Mutatul meu, care a durat mai bine de o lună (şi nu-i gata încă pe deplin), n-a fost de ajuns ţină departe, doar m-a încetinit… Prea apar poveştile, ca ciupercile…după ploaie .

Andreea, prietena mea, sună azi insistent. O dată, de două…dar şi a treia? gândesc „Sigur arde”..

E la birou, şi tocmai a avut o discuţie aprinsă cu şeful. Avea de terminat un raport până luni, l-a finalizat azi până la prânz, şi era foarte fericită. Îl trimite, primeşte mail înapoi – „nu e complet”.

„Cum naiba nu e complet, când muncesc de 2 săptămâni la el? Şi ştiu sigur l-am făcut complet şi corect.”

Furioasă şi revoltată, e puţin spus – aşa era Andreea a mea.

Păi mergi şi întreabă ce şi cum – e bine ştii ce aştepta de la raportul ăla”.

Păi eu ştiu cel mai bine cum trebuie făcut, el nici măcar nu ştie detaliile, şi ce ar trebui cuprindă..”

Trece jumătate de oră, sună din nou Andreea – mai liniştită, dar simt o notă de iritare în voce…

„Nu era complet – nu aveam datele de la financiar actualizate – nu mi le trimiseseră…O îl completeze ei, asta trebuiau facă de la bun începutNu-mi vine cred cât de tare m-am enervat, şi cât m-am consumat. Şi am obosit fac mereu asta…cum sa opresc? altfel nervii mei ajung în pioneze şi eu pe cale sigură către Bălăceanca…”

Mi-am dat seama ascultând-o pe ea în ultimele 2 săptămâni, patru persoane m-au întrebat acelaşi lucru – cum faci nu te enervezi într-o discuţie în contradictoriu, mai ales când ştii ai dreptate şi ai făcut tot ce depindea de tine?

Discuţiile în contradictoriu – cele care ajung la nervii noştrisunt cele care nu sunt purtate în termeni foarte prietenoşi. Fie ai dreptate sau nu, fie şeful / soţul / prietenii / soacra au sau nu – e zona delicată de explorat oricum.

Sunt lucruri pe care noi, oamenii, le avem în comun. Unul este faptul vrem fim iubiţi şi acceptaţi de cei din jurul nostru, este parte din natura noastră umană . Când celălalt ne respinge părereape care noi o vedem fiind egală cu identitatea noastră, ne simţim profund respinşi, şi simţim nevoia reacţionăm imediat.

Cum faci, totuşi, nu dai frâu liber impulsului?

1. Porneşti de la prezumţia de „nevinovăţie” a celuilalt.

E esenţial porneşti de la premisa omul careţi-a servit mingea la fileu” nu are ceva împotriva ta, şi el „apără” ceva – părerea lui. Cu siguranţă, consideră are dreptate, şi vrea te convingă şi pe tine de acest aspect (cum şi tu încerci îl lămureşti tu ai dreptate).

Aşadar, rămâi calm, oricât de greu pare la prima vedere.

Pune-te în papucii celuilalt – vrei înţelegi care e nevoia lui, şi ajungeţi la o concluzie comună.

Dacă doar reuşeşti îi arăţi ai dreptate, ştii nu ai câştigat mare lucru. Ai câştigat o bătălie, dar războiul cel mai probabil l-ai pierdut. Nimănui nu îi place i se dovedească cum a greşit.

2. Încerci “faci lumină“.

Cere clarificări fără fii agresiv sau îl forţezi pe celălalt se justifice. Vrei doar îl înţelegi mai bine!

„Eu am înţeles astaasta ai vrut spui?”

Acceptă faptul părerile sunt diferite, pentru omul de lângă ţine a trecut prin experienţe diferiteşi implicit nu are cum vadă lucrurile prin ochelarii tăi.

Asigurate pe tine şi asigura-l pe celălalt vrei găseşti o soluţie care împace şi capra şi varza, în cel mai bun mod posibil. Şi ai face bine fii sincer, altfel se simte..


3. Indiferent de concluzii, nu te ataşa de păreri – ele oricum vin şi pleacă.

Gândeştete un pic la tine – cel de azi şi cel de acum un an.

Cel mai probabil teai schimbat, ai evoluat. Ce credeai ieri, poate azi nu mai crezi. Şi e valabil și cu ce urmeazăceea ce azi pare literă de lege, mâine va fi doar ceva din trecut.

Separă părerea de tine părerea e doar o părere, o parte minusculă din ceea ce eşti şi manifeşti tu azi, iar mâine e posibil sa nici nu mai fie aici.

Ca un mic rezumat al poveştii, ceea ce e esenţial facem e comunicăm – cu drag şi deschidere înţelegem, nu răspundem. Şi comunicarea începe cu o întrebareşi încă o întrebare. Dacă doar presupunem, ne trezim din lac în puţ, când de fapt noi vrem armonie.

Şi apropo de presupuneri, revin zilele astea îţi împărtăşesc ce am învăţat despre „cititul gândurilor – cum ne încurcă faptul presupunem am înţeles ce vrea/ gândeşte celălalt, sau aşteptăm ca celălalt ŞTIE asta aşteptăm noi. E faină treabă şi asta, şi e un subiect pe care l-au tot deschis cei din jurul meu – semn trebuie ajungă pe hârtie 😉

Pe curând, şi avem un weekend cu cât mai multe raze!

Cristina

PS: lasă-mi un comentariu și spune-mi,  cum procedezi tu TU în situațiile în care celălalt insistă că are dreptate?

 

Facebook Comments

Written By
More from cristina.maria

Cum transformam “buruienile” vietii in ingrasamant pentru propria evolutie

Timp estimat citire: 5 minute“Ai putea fi mai degraba recunoscator pentru buruienile...
Read More

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Timp estimat citire: 4 minuteBună, Am revenit… pe cât de repede am reuşit, cu o poveste „proaspătă”. Mutatul meu, care a durat mai bine de o lună (şi nu-i gata încă pe deplin), n-a fost de ajuns să mă ţină departe, doar m-a încetinit… Prea apar poveştile, ca ciupercile…după ploaie . Andreea, prietena mea, mă sună azi insistent. O dată, de două…dar şi a treia? Mă gândesc „Sigur arde”.. E la birou, şi tocmai a avut o discuţie aprinsă cu şeful. Avea de terminat un raport până luni, l-a finalizat azi până la prânz, şi era foarte fericită. Îl trimite, primeşte mail înapoi –..." />