Să ne cunoaștem :)

Timp estimat citire: 3 minute

Bine ai venit! Imi pare bine de cunoştinţă

Eu sunt Cristina..Om pasionat de Oameni, cu toate ale lor, şi de Viață, cu tot ce înseamnă ea.

Sunt aici sa povestesc cu TINE despre căutări si armonie,  între spiritual si pragmatic. 

Relaţia mea cu scrisul începe în ianuarie 2013, în primele zile din NOUA MEA VIATA într-o cafenea din Cluj Napoca. Eram proaspăt operată şi cu un “glonţ” trecut pe lângă cap, dar şi  nouă şansă la viaţă.

Mi-a plăcut mereu  comunic, cel mai adesea vorbind si ascultand, panand intrebari, apoi trecand prin filtrele mele informatia si lasand-o apoi din nou sa iasa la lumina.

Mi-am început căutarile mai serioase prin 2005-2006. Am facut asta in moduri mai amuzante (auto-ironice cel mai adesea), mai pragmatice (lucrand in vanzari si management 16 ani), mai spirituale (cand am descoperit laturi nestiute ale mele si ale altora), mai emotionale (cu tenta lacrimogena si din postura de victima in unii ani, cu alte emotii mai constructive in altii).

Slavă domnului, am întâlnit contexte fantastic de diferite si etape la fel de diferite de-a lungul timpului, cu care sa ma pot juca si experimenta si invata, pana la urma

 revin…în 2013, la început, eram proaspăt ieşită din spital. Fusesem diagnosticată pe 20 decembrie 2012 cu melanom malign (cea mai agresiva forma de cancer de piele). 

Şocglumă proastă din partea Universului, viscol şi drumuri blocate, moartea bunicului în aceeaşi zi, medicul de la Bucuresti care imi spune pe cel mai autoritar ton, ca sa inteleg gravitatea situatiei, ca 3 zile pot face diferenta intre mor si traiesc. Aparent, celulele cu care ma “imbogatisem” aveau o rata anormala de multiplicare, iar fara o noua excizare era posibil sa plec sa descopar si lumea ailalta chiar in cateva luni.

Poveste lungă şi mişto – revin altădată cu ea 😉  – esenţă în poveste e  atunci mi-am pus problema pentru prima dată, cu adevărat, legat de ce VREAU eu  fac în viaţăşi printre altele, dar mai mult decât altele, voiam  scriu.

Primul articol l-am scris dintr-o cafenea din Cluj, imediat ce am fost externată. Am continuat  scriu câteva luni – timp în care povesteam ce am învăţat eu din experienţele mele şi ale celorlaţi, de-a lungul anilor, despre relaţiile de cuplu.

Asta fusese marea mea provocare, până la momentul acela, sau cel puţin aşa credeam. Aceea era zona în care “Prietenul meu de la etaj” îmi forţase limitele, ca  învăţ mai mult şi mai mult.

După cele câteva luni de scris, am simţit nevoia  scriu mai mult pentru minedecât pentru alţii.

Am realizat că, de fapt, eu nu căutam pe cineva – în orice fel de relaţie. 

Eu  căutam pe mine înainte  caut orice relaţie, doar  nu ştiam până atunci. 

Am simţit  nu sunt nici pe departe atât de AUTENTICĂ şi ASUMATĂ pe cât mi fi dorit  fiu.  n-am depăşit multe blocaje ale mele, şi doar pentru  ele nu se vedeau, nu înseamnă  nu erau acolo.  depindeam încă de validările oamenilor din jur, ca inca nu puteam sa spun nu in unele interactiuni de teama ca voi fi respinsa, inca imi simteam atasamentele fata de oameni, lucruri, pareri si cramponarea in unele roluri.

Am intensificat căutareaîn interior, nu în exterior.

Anul acesta a fost prima dată când am simţit  sunt acolo unde vreau  fiu, împăcată – cu tot ce sunt, cu plusuri şi minusuri –  si autentica, fara ascuns dupa aparente, pareri si validari.

Am acceptat  SUNT UN PRODUS ÎN LUCRU CONTINUUca noi toţi, de altfel şi când nu o mai facemcând nu mai creştem, suntem morţi în interior. 

Şi m-am întors la dragostea cea dintâi – scrisul. De dată asta, nu doar despre relaţii de cuplu.

Am simţit  zona pe care mi-am ales-o iniţial  limita, pentru  aveam mult mai mult de experimentat şi de dăruit mai departe.

Mi-am pus problema  Dumnezeu – “Prietenul meu de la etaj”, mi-a dat nouă şansă, pe care nu toţi o primesc – si cine sunt eu sa imi bat joc de ea

Cred cu tărie  de fiecare dată când ne refuzăm darurileşi nu le lăsăm  iasă la luminaîi spunem lui Dumnezeu  nu ne place cadoul lui, suntem  nişte copii răzgâiaţi care refuzăm  ne bucurăm de ce am primit, pentru  nu e (poate) ambalat aşa cum ne-ar fi plăcut nouă.

Ce mi-i drag şi am de dăruit? Iubirea pentru viaţă  – în toate formele ei şi entuziasm, fascinaţia şi dragul de oameni şi ce ne inconjoara, caldura si capacitatea de a vedea binele in tot si de a-l scoate la lumina.

***  

Pe lângă căutările mele solitare si pasiunea pentru carti in cantitati industriale, în anii aceştia am descoperit, cu ajutorul oamenilor minunati pe care i-am intalnit, si laturile organizate ale cautarilor mele, prin cursuri si certificari pe:

 

– NLP Practitioner cu Marius Simion (2012)

Evolution Coaching System – un sistem special de coaching predat de Alexandru Antonie, care combina coachingul clasic cu elemente extinse de terapie, NLP si lucru cu partea energetica (2017)

– Yoga si meditatie cu Simona Darabant si Dan Oros (2016-prezent)

– Silva Ultramind  ESP cu Vasile Hategan( 2012)

– diferite sisteme de Reiki

– cursuri de vânzărimarketing, personal branding, leadership, negocieri etc. cu traineri din Romania si din afara ( Timothy O’Brien, Gerald Clerx etc.)  – care fusese zona mea de bazadin 2001 până în prezent

 – curs de content writer / copywriter cu Daniel Zarnescu (2017)

– cursuri acoperind diferite laturi ale psihologiei îmbinate cu spiritualitatea

 – tabere intensive (8 -10 zile) pe tema inteligentei emotionale, meditatie, relatiilor de cuplu, vindecarea traumelor, lucru cu energiile la nivel avansat si terapie transgenerationala (2012 – 2017)

***

Ce îmi da entuziasmul şi mobilizarea  merg mai departe?

Faptul  am înţeles şi am experimentat deja  în viaţă asta pot fi şi şi – pot fi şi spirituala –   bucur şi  trăiesc în prezent, sa meditez si sa ma bazez pe ce simt – şi pragmatica – sa nu imi fac griji ca n-as avea din ce sa platesc chiria, sau ca nu-mi permit vacanta pe care mi-o doresc, sau pantofii rosii cu toc cui pe care iubesc sa ii port, sau ca ar veni vremuri in care sa nu pot sa imi permit ce imi doresc, material.

 Am învăţat  deosebesc o investiţie de o cheltuialaşi  iau decizii  înţelepte cu impact pe termen lung .

Îmi doresc   bucur în mod constant de starea de zen, dar nu m-am văzut niciodată cu toate lucrurile într-un rucsac. Ador pantofii cu toc si mereu am glumesc legat de faptul ca “acasa e acolo unde sunt pantofii.” 

Acum ceva ani, am avut o discuţie faină cu un prieten, care mi-a lămurit întrucâtva ce  măcina.

 

 întrebăm – cine sunt eu? Câteodată  gândeam  nu sunt “normală” – azi sunt spirituală, meditez, etc, iar mâine merg şi îmi cumpăr 5 perechi de pantofi coloraţi şi mişto. Cum se poate? N-ar trebui  fiu detaşată de tot nu îmi mai trebuiască chestii materiale?

 simţeam  o struţocămilă şi era frustarant. Iar prietenul despre care povesteam mi-a răspuns simplu şi foarte edificator pentru mine: Înainte  meditezi ca un Buddha, trebuie  petreci ca un Zorba.” Şi asta a fost răspunsul meu.

Cel mai fain moment a fost când am realizat ca cele doua nu se exclud una pe alta, ba din contra, se completeaza si potenteaza una pe alta in moduri in care nu mi-am putut imagina pana atunci. Si e calea catre armonie si echilibru.

Ce o  găseşti aici? 

– informaţii din zona de psihologie – despre tine, despre relaţiile cu ceilalţi – în zona de business, relaţii de cuplu, prieteni şi cunoscuţi sau necunoscuţi

– informaţii din zona mai pragmatică / business –  investiţii personale, negocieri, organizare, productivitate

– informaţii din zona spirituală – între principiile mele de “ghidare în viaţă” se găsesc des conceptele de energie, karma, etc.

“vitamine zilnice” – beculeţe care se aprind zilnic (ca în desene animate ), în funcţie de diverse întâmplări – şi din care extrag rapid lecţie mică, dar preţioasă

Dacă ai întrebări la care încerci  găseşti răspunssituaţii care te macină şi nu ştii cum  le dai de cap, sau ai nevoie poate doar de o perspectiva din afarăsunt aici  Lasămi un mesaj cu întrebarea tasau situaţiasau pur şi simplu subiectul despre care te-ar interesa mai multeşi eu revin cu răspuns.

 ne vedem şi auzim din ce în ce mai des, cu drag şi veşti din ce în ce mai bune, pe zi ce trece! 

Cu drag,

Cristina

Facebook Comments