Iertarea – o voce mai suavă a orgoliului

Timp estimat citire: 3 minute

iertare - acceptare - judecata - observator

IERTAREA – O VOCE MAI SUAVĂ A ORGOLIULUI

Acum doua seri eram la biserica, la slujba din Joia Mare.

In energia puternic purificatoare a momentului, lucram eu cu mine (sunt locuri si momente in care ajutorul este mai intens si binevenit).

Ma rugam sa imi pot face pace in suflet, sa iert pe cineva pentru modul in care a ales sa faca lucrurile si pe mine pentru ca nu am procedat alfel la momentul X sau Y.

___

Ultima saptamana a fost una intensa ca trairi, in care au venit iesit iar “la aer” lucruri incomode.

Aveam in brate un bagaj “sanatos” de neacceptare, judecata, tristete, furie (domolita fata de alte momente), amintiri de toate felurile, unele foarte vechi.

Am stat mai mult eu cu mine, am sortat si am procesat moduri in care sa las din bagaj in halta in care sunt.

Am avut trei constientizari puternice, iar una o voi impartasi cu tine azi (restul vor veni si ele, rand pe rand).

___

Eu nu sunt in masura sa iert pe nimeni – pe mine sau pe altii, pentru ca nu e nimic de iertat.

Iertarea vine de pe o treapta, unde noi ne pozitionam mai sus decat altcineva (sau decat noi insine asa cum eram la momentul X). De acolo, de sus, din “marinimia” noastra, iertam.

Iertarea vazuta astfel e un act al egoului. E o voce mai suava a orgoliului.

” – Eu sunt mai bun, eu nu as face asta, cum a putut X sa(-mi) faca asa ceva?”

Daca eu nu as judeca si eticheta omul prin “filtrele” mele, din asteptarile si proiectiile mele, nu ar fi nimic de iertat.

De ce?

Pentru ca fiecare ne traim propria poveste.

Fiecare experimentam propriile roluri, pe o cale mai ocolita sau mai putin ocolita, catre cresterea noastra.

Si asa cum fiecare avem propria carare, in care noi ne intersectam cu altii, e valabil pentru fiecare.

___

Nu suntem in masura sa ii judecam pe altii, sa ii incadram in buni sau rai.

“Dar nu putem sa stam pasivi, si sa acceptam toate rahaturile!”, poate o sa iti vina in minte (mie asta mi-a trecut prin cap)

Asa este. Pot face ceva:

  1. Sa comunic celuilalt punctul meu de vedere – cu mentiunea aceasta  – e punctul meu de vedere, nu e adevarul absolut
  2. Sa ii dau celuilalt libertatea sa isi traiasca rolurile alese de el/ ea, pentru propria dezvoltare.

Si cum libertatea inseamna sa traiesti ce vrei si cum vrei, atata timp cat nu obstructionezi dreptul celuilalt de a face la fel, mai pot…

3. Sa aleg ce e compatibil cu realitatea mea actuala.

Sa aleg ce vreau sa pastrez in viata mea si ce nu, sa las sa plece.

___

E ok sa observam, e ok sa trecem lucrurile prin filtrele noastre, in mod flexibil.

Si totusi, unde e capcana? Cand ne sabotam?

Ne sabotam* cand uitam de iubirea si intelegerea pentru diferitele roluri traite (de catre noi si altii).

Cand etichetam, uitand ca poate doar nu avem capacitatea in momentul asta sa le integram si sa le vedem ca parte din intreaga lor poveste.

*Ne sabotam = pornind de la premisa ca am venit in viata asta sa experimentam si sa crestem ca fiinte spirituale, sa facem lumea un loc mai plin de iubire si armonie pe unde trecem.

Daca nu asta e premisa, daca scopul vietii tale il consideri ca fiind diferit semnificativ de ce am mentionat, per total, viziunea mea e posibil sa nu fie aplicabila in realitatea ta.

___

Nu spune nimeni ca de maine “trebuie” sa facem lucrurile intr-un fel sau altul.

Si da, e mai sanatos pentru noi, pe toate planurile, sa iertam decat sa pastram bagajul de ura, furie, resentimente (chiar daca iertarea e un act din orgoliu).

Recomand oricand iertarea decat “bagajul”, mie sau altora (chiar am scris acum o luna si ceva pe subiectul iertarii, si probabil voi mai scrie).

Si daca alegem “raul cel mai mic” din cele de mai sus, tot putem face oricum o lume mai armonioasa.

Daca:

♦ pun cu o eticheta mai putin azi, 

♦ observ cand intru in zona de orgoliu,

♦ observ cand incerc sa imi impun propria realitatea ca adevar absolut

⇒ E deja un PAS ENORM pe care il fac, constient, in fiecare zi, pentru o lume mai armonioasa.

Ce zici, in ce masura VREI sa fii mai constient in viata ta de zi cu zi, incat sa ii judeci pe altii / sa te judeci pe tine, cu fiecare zi care trece, din ce in ce mai putin?

Povesteste-mi intr-un comentariu  – cum e perspectiva asta pentru tine – te ajuta pe drumul tau?

Cristina-Cojocariu -Coaching

 PS: Postez zilnic pe pagina oficiala de Facebook si pe profilul personal de Facebook – ma gasesti si acolo

Comunitatea noastra  – Grup Facebook

Sursa imagine

Facebook Comments

Written By
More from cristina.maria

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Timp estimat citire: 3 minute IERTAREA – O VOCE MAI SUAVĂ A ORGOLIULUI Acum doua seri eram la biserica, la slujba din Joia Mare. In energia puternic purificatoare a momentului, lucram eu cu mine (sunt locuri si momente in care ajutorul este mai intens si binevenit). Ma rugam sa imi pot face pace in suflet, sa iert pe cineva pentru modul in care a ales sa faca lucrurile si pe mine pentru ca nu am procedat alfel la momentul X sau Y. ___ Ultima saptamana a fost una intensa ca trairi, in care au venit iesit iar “la aer” lucruri incomode. Aveam in brate un..." />