Perseverenţă pisicească – găsiţi copiii pe….

În ultimii ani mi-am creat convingerea , dacă eşti destul de atent la ce te înconjoară, ai de învăţat din orice şi de la oricine ceva.
Azi sună mami, îmi povestească ultimele isprăvi ale copiilor. Copiii sunt, după caz – una dintre cele 2 mâţePrinţi şi Blondi, Teddy – căţelul zburător (nu aleargă sau merge normal mai niciodată, ci are un sistem special şi foarte personal de deplasare – similar săritului pe arcuri sau plonjatului, în funcţie de cum se arată situaţia, şi ce e la orizont de prins), şi 2 generaţii de pui de găină.

Recent, mami a devenit bunică/ străbunică sau ce-o fiPrinţi are 3 ghemotoci mici şi pufoşi, cafea cu lapte şi un pic de ciocolată – ca ea (cea mai timidă minune din poza de mai sus), dolofani şi proaspăt sosiţi la noi (de vreo săptămână) .

Prinţi şi-a dorit în prim stadiu ca maternitate -i fie căsuţa mamaiei. N-a fost chip, evident – salonul de naşteri a fost în şură .

Prind uşa deschisăîi car eu sub pat, acolo sigur nu îi vede nimeni.”

Nici aici n-au mers tratativele – copiii au ajuns într-o cutie, pe prispă, de unde mamapisică i-a mutat din nou:

“O sacoşă de Carrefour pare hotelul potrivit pentru o noapte”, îşi spuse ea, “iar mâine găsesc altă soluţie.” Cu siguranţă Prinţi e nelămurită – doar ea în casa aia a crescut, într-o cutie, în tindă, după ce mama-lor-pisica a încercat îi ascundă sub măsuţa de la televizor, şi nu au fost primiţi. Pe principiul sănătos: “Dacă eu am crescut aici, copiii mei trebuie trăiască în aceeaşi casă…”

Cum fiecare zi vine cu idei şi strategii noiinclusiv  în lumea pisicească, iar liniştea când ai pisici (sau copii), înseamnă se întâmplă ceva suspect, ieri mama o vede pe Prinţi plimbând din nou copiii.
“Unde îi mai duce de data asta?”

Până se lămurească, o întreabă pe mamaia, care era la soare, în curte:Uşa căsuței e deschisă? Da, la tindă.”răspunde mamaia.

Până ajungă mami acolo, Prinţi era instalată, cu copii cu tot, în penthouse. Cum care penthouse? Pe şifonierul bunicii, unde e loc berechet, cu vedere panoramică asupra tinzii.

Operaţiunea “mutat pisicii 5.0” înapoi la hotel (în sacoşă, pe prispă, adică) a reînceput – doar doi erau, al treilea dispărut. Caută-l prin tindă – nu-i. Pe seară, lovit de foame – a fost recuperat şi copilul numerul trei, de pe marginea şifonierului, în timp ce plângea pentru porţia lui de mâncare şi căldură pisicească.

Morală: când vrei ceva, cauţi în fiecare zi STRATEGII, nu scuze. Cine sunt oamenii îţi spună ţie ce poţi şi ce nu poţi faci? (chiar şi atunci când eşti “doar” o pisică)

PS: perseverenţă roade, e şi mâine o zimai învăţ ceva de la copiii casei. Eu am certitudinea se vor instala treptat, cât de curând – doar mamaia nu ştie încă

Written By
More from cristina.maria

Viata – cadou ce ti-l impachetezi in ambalaj de Rai sau Iad

Fiecare dintre noi crede ceva despre viata asta – ca e singura,...
Read More

Leave a Reply