#Jurnal_de_recunostinta Zi 14
Azi am ajuns la capatul celor 2 saptamani in care am tinut Jurnalul in format impartasit cu prietenii 🙂
Ca o incununare a ceea ce mi-am propus – azi a fost o zi de maxima prezenta si minima gandire la vrute si mai ales nevrute, o zi plina de culoare, nori, forme si natura, conectare si joaca, pufosenie si smotoceala, caldura si recolta, rasfat si copilarie.
A fost o zi in care am realizat din nou ca unul dintre putinele momente cand sunt cu totul prezenta – fara ganduri si fara sa vreau sa fiu in alta parte, sau sa fac altceva – este cand raman fara cuvinte in fata unui apus spectaculos, in fata unei flori de camp, in fata jocurilor pisicilor.
Atunci lumea se opreste – si unde mai pui ca e atat de la indemana, pentru fiecare dintre noi.
A fost o zi de recolta – gradina mamei a rodit cu drag, si o zi in care eu am constientizat – din nou – roadele a ceea ce a semnat. Si imi place ce recolta am adunat si adun in continuare. Spre deosebire de gradina, la mine sezonul nu s-a incheiat 😉
A fost o zi de rasfat si joaca – pentru ca fiecare clipa poate fi asa, daca vezi joaca in tot, nu doar ce e serios.
Azi sunt recunoascatoare pentru:
-
Roadele toamnei
Strugurii parfumati imi amintesc de copilarie, nucile proaspat batute, care se cojesc – din care as putea manca pana pocnesc, merele inca necoapte, cele doua gutui care au rezistat secetei, ardeii si gogosarii imbujorati, rosiile din paleta de culori a toamnei, vinetele care au capatat elan la final de sezon, floricelele pe care nu ma gandeam ca le mai gasesc inflorite – este o toamna bogata in culori si roade.
Si cred ca asa este si in viata noastra. 🙂
-
Nori si soare, in picturi vii, mai conturate sau mai putin
Azi era anuntata ploaie – Prietenul de la Etaj mi-a facut cadouri – ploaia care s-a oprit inainte sa ajung eu la Gura Humorului, norii care si-au schimbat formele si culorile, unul dintre cele mai faine apusuri, lanurile in tonuri de galben care se asortau perfect cu rozul cerului reflectat in ele, cartofii inca lasati pe camp, gata de a fi culesi, florile soarelui – initial razlete, apoi organizate in siruri ordonate, livezile de meri frumosi aliniati.
-
Drumul proaspat asfaltat
Asta a fost bonus – dupa ce o lunga perioada faceam slalom printre gropi, azi chiar m-am bucurat de drumul lin. 🙂
-
Copilasul, care cred ca avea maxim 10 ani, intalnit in supermarket la Pascani
Am fost frapata de politetea si aerul de om mare, care totusi nu ii stirbea nimic din inocenta copilariei.
Am discutat cateva secunde cu el, cand astepta la coada sa isi cumpere niste jucarii – m-am gandit ca mi-ar placea si mie sa am un copil asa – sa spuna te rog si multumesc, sa se organizeze singur, sa fie rabdator si…cumva cu o maturitate in privire pe care mi-e greu sa o pun in cuvinte, combinata cu surpriza de pe fetisoara cand si-a deschis apoi plicul cu jucaria, impreuna cu prietenii, fiecare vrand sa vada ce a primit el si ceilalti.
-
Audiobookurile
Mereu imi amintesc cand conduc mai mult de o ora – si azi au fost vreo 4 – cat sunt de fericita ca exista audiobookuri, si cineva a facut o fapta buna (si) pentru mine.
Am ocazia sa invat ceva intr-un timp care altfel ar fi fost poate timp pierdut. Si ce e mai pretios decat timpul, nu?
-
Rasfatul mamei
Ca de fiecare data cand merg in vizita, mama se da peste cap, si la fel face si dieta mea 😉
Azi m-a rasfatat cu ciorba de pui si smantana, pui cu smantana si mamaliga, galuste cu prune…ce pot sa vreau mai mult?
Multumesc, mami, pentru tot! 
-
Sclipirea din ochii bunicii
Desi isi doreste de mult sa plece, si impacarea se impleteste cu neimpacarea ca are prea multe zile aici, inca ii licareste o scanteie aparte in ochi.
Azi am intrebat-o daca ar fi ceva ce regreta, sau ce ar fi vrut sa mai faca..”Nu, am facut tot ce am vrut in viata asta, ce sa mai fac?”
“Dar daca ai lua-o de la capat, ai face ceva altfel?” “Nu as mai vrea sa o iau de la capat, a fost destul atat, dar nu as schimba ceva…”
Era cumva acceptare si oboseala si o viata traita frumos, cu bune si rele, in spusele ei…
-
Copiii noi si vechi aka pisicile si Teddy
La noi numarul de pisici ramane constant – pleaca una, apare alta.
Tigrut e noul venit, si s-a integrat perfect in familie.
Blondy – pisicul adult al casei – e un soi de mama adoptiva pentru toti pisicii mici, incluzandu-l pe acesta.
Pentru mine asta a fost o lectie – sa poti sa “adopti” oricand necunoscuti si sa ii faci parte din familie, chiar si atunci cand nimeni nu asteapta.
Teddy? Mi-a facut inca o declaratie faina de dragoste azi. 😛
Cum stii ca un catel te iubeste maxim? Ii arunci oase, si nici nu se uita la ele, pentru ca e prea ocupat sa te pupe 🙂
***
Jurnalul meu merge mai departe, chiar daca bine ascuns 😉
M-as bucura sa faceti si voi la fel – chiar daca e mai succint, chiar daca sunt 3 lucruri, chiar daca dureaza 3 minute.
Pentru mine recunostinta a fost schimbatoare de drum – si inca este.
Cand am invatat sa ma concentrez pe ceea ce este, pe ce merge bine, in loc de lucrurile care sunt altfel decat as fi vrut, am vazut in practica cum CEEA CE PRIMESTE APA SI HRANA – ADICA ENERGIE, ASTA CRESTE.
Pentru ca e o alegere – a mea, constienta, asta aleg in continuare. Si recolta, cu certitudine, e peste asteptari – de fiecare data 🙂
Tu pentru ce esti recunoscator azi?
Te imbratisez cu drag si recunostinta!
Toamna minunata, cu prezenta si constienta sau avem!
Cristina
PS: Daca vrei sa citesti mai multe articole din seria “Jurnal de recunostinta” – cu traznaile si provocarile zilnice, cu bucuriile si surprizele de fiecare zi – de multe ori facand haz de necaz si cautand perspective noi, le poti gasi AICI
