Sa discuti sau sa nu discuti PLANURILE TALE cu oamenii din jur – aceasta este intrebarea 😊

planuri-povestit-decizii-influenta-frici-limitari
Capacitatea noastra de A PUTEA sau A NU PUTEA face ceva e invatata de multe ori prin inducerea fricilor sau a stimulilor motivationali - nu neaparat experimentata de noi insine.

Iar daca e deja o experienta traita de noi, daca am mai incercat ceva si poate nu am reusit, sa nu uitam ca vorbim de experienta de la momentul T0. La T1, fie ca a trecut un minut sau o zi sau un an, avem un plus de resurse pe care le putem folosi, iar rezultatul sa fie diferit.

Hai sa iți povestesc cum m-am întors la un articol pe care începusem sa îl schițez acum 2 ani, dar pe care l-am lăsat sa stea la naftalina .

Săptămâna trecuta, in cadrul programului “(RE)Găsește-ți încrederea in tine!” am trimis un material fain al dr. Ivan Joseph, despre abilitatea de a avea încredere in noi înșine (daca vrei sa te inscrii, poti da click pe linkul de mai sus).

Un punct pe care îl trata era acela ca e necesar sa ne îndepărtam de oamenii care ne doboară ca sa ne (re)căpătăm încrederea in noi. La prima vedere am spune: “Pai logic, nu? Doar nu ii țin in viata mea..”. In practica, lucrurile se nuanțează aici (o sa înțelegi mai jos de ce spun asta).

Așadar, sa ma întorc la oile mele…

E ok sa îmi discut planurile cu oamenii din jur sau nu?

Am sa iți expun părerea mea din 2 perspective:

1. Cea energetica

2. Cea psihologica / motivațională


1.Din perspectiva energetica…

Așa cum poate ai auzit, totul este energie care vibrează pe frecvente diferite. “Totul” cuprinde materia fizica, ce putem atinge, dar si gândurile noastre, care transmit o anumita vibrație prin stările pe care le au atașate.

Daca sunt bucuros, sau entuziasmat de ceva, vibrația pe care o transmit e una. Daca sunt furios, sau trist, vibrația e cu totul alta.

In plus, conexiunile dintre noi sunt incredibil de puternice (o spun dovezile științifice, o simți si tu probabil in diferite momente in care ești șocat de sincronicități, de “cat de mica e lumea”, de “nu îmi vine sa cred ca s-a întâmplat exact lucrul la care ma gândeam / de care ma temeam”).

Câmpurile noastre energetice se intersectează intre ele, motiv pentru care ni se schimba stările si in funcție de mediul in care ne găsim (una este sa fii într-un spital, alta este sa fii într-o pădure sau in parc), de oameni si starea lor (per total, “antrenamentul” nostru de a sta detasati isi spune cuvantul).

Gândul e energie, încărcat cu o forța mai mare sau mai mica de către cel care îl gândește.

Imagineaza-ti ca fiecare dintre noi purtam un norisor deasupra capului, pentru fiecare gand.

Cu cat avem păreri mai puternice legate de acel subiect, cu atat crestem norisorul nostru, care uneori poate sa aduca ploaia asupra altei persoane, daca noi avem o parere puternica si clara pe un subiect, iar celalalt nu are nici o parere in mod specific pe tema aleasa, e indecis sau nu are incredere in el.

Daca tu vrei sa te apuci de un proiect care poate părea nebunesc pentru cei din jur, cand fiecare mărește norisorul propriu de “e imposibil, nu se poate face asta”, vei sfarsi fie prin a nu mai duce lucrurile la capat, fie prin a consuma mai multa energie ca sa contracarezi influentele.

___

Programe active – ONLINE

         Vitamina-de-autocunoastere-fericire-durata-implinire

___

Poate te intrebi de ce intervin oamenii sa ne spuna ce si cum e bine pentru noi. Motivele sunt multe:

➔ bunele intentii (cu care da, chiar cred ca e pavat drumul spre iad, asa cum se spune 😉)

➔ ne vor binele si incearca sa ni-l ofere uneori fortat (unul dintre motive aici, bine ascuns chiar si de ei insisi, e nevoia de control si autovalidare – daca te intereseaza, o sa dezvolt subiectul cu alta ocazie)

➔ fricile si nesigurantele lor, tiparele si convingerile lor pe care le proiecteaza fara sa realizeze asupra noastra, doar pentru ca “au grija de noi”

orice schimbare a noastra le perturba si lor “ecosistemul” (o sa scriu si aici un material separat)

Astea sunt variantele “pozitive”(acele situatii despre care iti spuneam mai sus ca sunt nuantate – ca tinem oamenii in continuare in viata noastra si le cedam de multe ori puterea, nezarind sabotajul din spate).

Mai exista si motivele pornite clar dintr-o energie de vibratie joasa (nu ca cele de mai sus nu ar fi 😜):

➔ invidia, dorinta ca noi sa nu reusim sa facem ceva ce ei nu au reusit

➔ nevoia de a ne tine intr-o zona limitata, in care putem fi controlati sau minimizati

Multe dintre ele se intersecteaza in anumite puncte, dupa cum poate ai observat.

planuri-povestit-decizii-influenta-forme-gand

___

2. Din perspectiva psihologica / motivationala…

Argumentul principal pe care ti-l dau aici este ca, daca cineva iti spune ca nu poti sa faci ceva, iar proiectul tau nu e destul de sedimentat si pus pe picioare, dubiile iti vor lua din elan.

Aripile tale vor fi retezate inainte sa apuci sa le folosesti ca sa te inalti.

In loc sa iti pui energia in a face lucrurile sa mearga, o sa le pui in zona de frici, nesigurante. Vei abandona poate sau te vei consuma mai mult, intrebandu-te daca chiar este o idee buna proiectul tau, daca o sa merite sau daca o sa reusesti.

In plus, consumul de energie si timp incercand sa ii convingem pe ceilalti ca o sa putem face ce ne-am propus, aducand argumente in favoarea noastra, justificandu-ne, e si el enorm si e o mare risipa.

Gandeste-te la copiii, ei fiind cel mai bun exemplu.

Copiii nu stiu ca nu pot pana parintele nu vine si le spune – din prisma lui – ce e posibil si ce nu.

Atunci se dezvolta limitari si frici, care de obicei il opresc sa faca anumite lucruri pe care si le doreau (aici vorbim de la bagat mana in flacara aragazului, ceea ce clar e cu un risc mare, pana la “nu pune maina pe aia, nu te urca acolo”, unde lucrurile pot fi de multe ori duse intr-un extrem de protectie).

Capacitatea noastra de A PUTEA sau A NU PUTEA face ceva e invatata de multe ori prin inducerea fricilor sau a stimulilor motivationali – nu neaparat experimentata de noi insine.

Iar daca e deja o experienta traita de noi, daca am mai incercat ceva si poate nu am reusit, sa nu uitam ca vorbim de experienta de la momentul T0. La T1, fie ca a trecut un minut sau o zi sau un an, avem un plus de resurse pe care le putem folosi, iar rezultatul sa fie diferit.

___

Care e soluția – sa discut sau sa nu discut planurile mele cu oamenii din jur?

Ani de zile nu am luat in seama ce ti-am scris mai sus, desi stiam sau intuiam.

Ma gandeam ca nu e mare lucru, ca nu mi se intampla mie, ca eu pot sa le contracarez. Si asa e, in unele cazuri am putut. In altele nu am reusit. Dar per total, costurile au fost mult mai mari – pentru ca am investit mai mult din energia mea, timpul meu si resurse ca sa ajung in acelasi punct.

___

Cand am pornit schita acestui articol, in 2017, mi-au venit in minte doua amintiri.

Una era cea in care, in facultate fiind, aveam o discutie cu tatal meu, pornita de la relatia pe care o aveam atunci cu un barbat care era, din perspectiva tatalui meu, “peste nivelul meu”.

Stii ce mi-a spus (cu toate bunele intentii, din dorinta ca eu sa nu sufar si sa raman intr-o zona “calduta”)?

“- Vrei prea mult de la viata si nu o sa obtii niciodata.”

Rebela din mine nu a putut sa taca:

” – Asta e deosebirea dintre mine si tine, eu o lupt si o sa obtin in viata asta tot ce imi doresc.”

Nu credeam neaparat asta, dar cum sa ii dau dreptate? Se pare ca in timp, atitudinea mea mi-a fost de folos 😁.

___

Programe active – ONLINE

         Vitamina-de-autocunoastere-fericire-durata-implinire

___

O alta situatie era in 2008, cand piata imobiliara era intr-o fundatura, iar economia nu era nici ea prea fericita. Eu eram fara job, iar economiile mele erau blocate in avansul pentru un apartament. Aveam de platit chiria si leasingul la masina, iar lichiditati…deloc. 

Gandindu-ma ce as putea face, mi s-a aprins beculetul. Ce ma pasioneaza si stiu sa fac bine? Paaiii, sunt pasionata de pantofi si genti. De cativa ani, aveam o fabrica de unde imi cumparam si configuram pentru mine si pantofi si genti, asa ca ideea logica de afacere pentru mine a fost sa incep sa colaborez cu ei si sa ofer genti si pantofi pe comanda.

Discutand cu un prieten, imi spune:

” – Cojocariu, nu are cum sa mearga asa ceva.”

” – B, poate nu ai cum sa o faci TU sa mearga, eu sigur pot.”, nu m-am abtinut eu sa ii dau replica.

Asadar, cu efort si implicare, cu showroom-ul in masina si drumuri constante Bucuresti – Targoviste si inapoi, cu pagina de Hi5 (pe post de magazin de prezentare) si cu telefoane multeee la prieteni si cunostinte, am reusit din prima luna sa imi acopar chiria si leasingul la masina, si sa mai raman si cu destui bani in plus.

___

Pe de alta parte, am trait si situatia in care am fost intr-o relatie cu care aproape nimeni nu ma incuraja. De fiecare data cand am povestit despre ea, mi-am consumat enorm de multa energie incercand sa ii conving pe cei din jur de ce vreau ce vreau, in timp ce imi pierdeam si eu speranta tot auzind din jur cat de nepotrivit e totul si cum nu o sa mearga.

Momentele in care relatia a avansat au fost acelea in care am ales sa nu mai povestesc despre ea.

___

Ca o concluzie, ce exersez si eu si iti recomand si tie este sa alegi cu atentie oamenii cu care iti impartasesti planurile, luand in calcul anumite criterii:

➔ Cat de deschis este omul din fata mea la o perspectiva care nu e in zona lui de confort?

➔ Cat de usor accepta faptul ca fiecare dintre noi avem calea proprie, lectiile proprii in viata aceasta?

Noi suntem aici sa experimentam si sa ne traim propria viata – sunt lectiile tale, nu ale altcuiva.

De aceea am venit cu un pachet de resurse, de aceea am adunat altele – ca sa ne urmam drumul nostru, nu al altcuiva, dupa cum il simtim. Poate e corect, poate e gresit (si asta e relativ) – important e ca e CALEA NOASTRA. Multi oameni accepta greu asta – ca nu e ecologic sa ne impuna calea lor si fiecare are propria experienta de trait. Cu ei e necesar sa fim atenti cand impartasim planurile noastre.

➔ Cat reuseste sa isi tina propriile frici si limitari in frau si sa nu le proiecteze in viata mea?

➔ Cat reuseste sa nu considere si impuna alegerile lui de viata ca fiind singurele corecte?

➔ Cat reuseste sa priveasca din postura de observator detasat?

➔ Cat de mult ma sustine, chiar daca nu considera ca alegerea mea e potrivita?

Aici subliniez ca e ok sa imi spuna ca are o alta parere, sa imi prezinte o perspectiva. Ce nu e ok e sa imi impuna, sa insiste sa ma convinga, sa imi explice ca daca nu fac cum spune, nu mai suntem prieteni (am auzit si astfel de situatii).

Asadar, aleg sa impartasesc planurile mele cu cei care:

au deschiderea necesara si eventual am verificat asta deja (poti incerca un terapeut sau coach, daca nu simti sa vorbesti cu cei din jurul tau – o sa scriu un material cu perspectiva mea legat de criteriile de alegere),

reusesc sa se detaseze si sa nu judece prin prisma ranilor lor sau spre binele meu impus,

reusesc sa imi imprime elan, sa imi vada si arate resursele si nu sa imi taie aripile.

___

Tu ce parere ai? Ce ai experimentat de-a lungul anilor?

Lasa-mi un comentariu si impartaseste-mi parerea ta.

PS: am redeschis înscrierile pentru programele online ce incep pe data de 1 ale lunii

“(RE)Gaseste-ti increderea in tine! 😾🔜🦁

👉 https://www.cristinamariacojocariu.ro/Regaseste-ti-increder…/

si “Vitamina de autocunoastere”  – o tema utila si diferita in fiecare luna – fericire, recunostinta, retrospectiva an etc.,

👉 https://www.cristinamariacojocariu.ro/vitamina-de-autocuno…/

Gasesti mai multe informatii & te poti inscrie, daca doresti, dand click pe link-urile de mai sus .

Cristina-Cojocariu -Coaching

PS: Mă găsești si pe 👇

             noutati-whatsapp-conectare

Programe active – ONLINE

         Vitamina-de-autocunoastere-fericire-durata-implinire

Written By
More from cristina.maria

Atat de simplu am ucis iubirea?!

Bine te-am regasit..dupa o pauza consistenta, traita in extreme. Luna care a...
Read More

Leave a Reply