
Traumele, atunci cand se activeaza, nu vin niciodata singurele la “petrecere”….
Si poate te-ai intrebat si tu, mai ales in momentele in care te-ai simtit coplesita si lovita din toate partile – de unde rasar, dom’le, traumele astea, ca ciupercile dupa ploaie?!
Traumele vin din aceleasi “bagaje” ca si darurile…
Si in egala masura, o trauma se poate transforma, la randul ei, in DAR…
Urmareste-ma pana la final…te va ajuta mult sa pui in “sertarase” subiectul asta si sa ai mai multa claritate, ca apoi SA SI FACI CEVA, incat sa le alchimizezi.
_____
Traumele si “bagajele” noastre
Din perspectiva mea, fiecare dintre noi venim cu 2 (+2) bagaje, cand venim in aceasta viata:
1. Bagajul mostenit de pe linia de neam (cu care rezonam si noi, ca altfel nu veneam in familia in care am venit, ci in alta)
2. Bagajul karmic (pentru cine rezoneaza cu ideea reincarnarii – venim cu ce am facut sau nu in alte vieti)
SCOPUL acestei existente?
Sa evoluam, sa vindecam cat mai mult din ce era “sifonat”, sa construim noi perspective asupra lucrurilor.
Doar ca toate acestea NU se intampla intr-o bula de sapun, asa ca mai adaugam dupa nastere un bagaj:
3. Bagajul la care contribuie mediul pentru noi, cat suntem copii (si din care noi ne construim povestile pe care ne cladim viata…nu din realitatea intamplarilor, ci din INTERPRETAREA pe care mintea noastra de copii o da fiecarui lucru…)
Apoi, cu cat crestem, mai adaugam inca unul – cel mai important, zic eu:
4. Bagajul cu CE FACEM si CE NU FACEM noi in fiecare zi (bagaj care e legat de restul, dar in care avem si capacitatea enorma de a schimba – pentru ca avem LIBER ARBITRU in fiecare moment).
_____
Cand decizi sa schimbi (sau nu) ceva, o faci lucrand la bagajul 4 (luand in considerare, evident, si ce e in celelalte).
Faptele, gandurile tale de AZI iti construiesc VIITORUL (chiar daca exista influenta inca din cele 3 anterioare).
Sa dam vina pe cele 3 sau pe mediul actual nici nu ne ajuta si nici nu o sa ne rezolve nimic….
_____
Traumele si…ceilalti….
Neamul nostru a facut ce a putut si stiut mai bine, in conditiile pe care le avea…
Noi insene, in alte vieti, am facut ce am putut si stiut mai bine, cu ce aveam si eram….
In mediul in care am crescut (parinti, bunici, educatori) fiecare a facut ce a putut si a stiut mai bine, cu ceea ce avea si era….
_____
DAAARRRR….aminteste-ti – esti ADULT, nu COPIL, nu COPAC….
Adult fiind, ai OPTIUNEA de a schimba INTERPRETARILE intamplarilor din trecut…de a LUCRA pentru vindecarea ta…de a LUA DECIZII si a FACE pasi in directia dorita de tine….
Iar daca mediul simti te trage in jos puternic – aminteste-ti ca nu esti COPAC – poti sa faci lucruri si sa pleci, chiar daca nu in 3 secunde de cand ai decis….
_____
NIMENI nu o sa rezolve pentru tine ce nu iti asumi tu sa vindeci | sa dezvolti…si nici nu ar trebui…
Copilul are nevoie de ajutor…. ADULTUL are acces si / sau abilitatile deja activate sa isi construiasca propria viata, asa cum o vrea.
____
Vindecarea traumelor – Repede? Usor? Ieftin?
E usor? La inceput sigur nu….devine mai usor cu practica….Dar iti permiti sa ramai doar in zona de durere si suferinta, la nesfarsit?
E rapid? La inceput nu….dar cu cat practici, cu atat rezultatele apar infinit mai repede...Dar iti permiti sa amani si amani, asteptand un miracol (poate ca si pana acum…)?
E ieftin (financiar)? Poate fi ieftin sau mai putin, depinzand si de alti factori (iti povestesc cu alta ocazie)…Dar iti mai permiti sa NU faci nimic si sa lasi toata durerea, toate traumele sa iti distruga viata, relatiile cu ceilalti etc. mai mult decat au facut-o pana acum?
____
Ce optiuni ai?
Pana una-alta vreau sa retii ca DOAR DE TINE depinde sa iti schimbi viata, incepand de AZI!
Nimeni nu o face pentru tine, nimeni nu te poate impiedica!
Traumele noastre nu au venit ca sa ramana in forma aceea, ci au venit ca sa ne transforme in cele mai bune versiuni ale noastre.
___
Iar eu, azi, te incurajez si iti intind mana – vrei sa avansezi in calatoria asta de vindecare | crestere alaturi de mine?
Daca da, lasa-mi aici un mesaj AICI si revin la tine, sa vedem CUM te pot eu ajuta cel mai bine.
Cu drag,
Cristina