TU eşti un produs în lucru continuu?

Asa cum iti povesteam si in articolul trecut, ultimele luni au fost un tumult de nedescris in viata mea.

Daca lasasem lucruri neclarificate, mai ales in relatii (unele incheiate chiar acum 3 ani) – acum au sosit sa ma bantuie si sa scoata gunoiul de sub pres.

Asta m-a facut sa imi pun, evident, mai multe intrebari decat imi pun de obicei, si crede-ma pe cuvant – mereu au fost multe.

Stii momentul ala cand discuti cu cel mai bun prieten al tau sau jumatatea ta, si ii spui niste lucruri care sunt evidente, si care l-ar ajuta sa isi faca viata mai buna, si iti raspunde: “Da, stiu”, dar actiunile lui / ei sunt fix pe dos?

Si tu te intrebi: “Oare nu stiu eu cum sa ii spun?!” “Oare mi s-a parut mie ca a priceput?!”. Ceata totala..

De fapt, nu e de ajuns sa stim.

Faptul ca stiu un lucru ma ajuta prea putin, pentru ca totul ramane la nivel rational – iar actiunile noastre nu sunt niciodata rationale, oricat ni s-ar parea. Suntem fiinte profund emotionale – fie ca realizam, fie ca nu.

Ceea ce STIU la nivel teoretic trebuie acceptat de subconstientul meu, pentru ca altfel e ca apa turnata pe gasca, acum e aici, si apoi nu-i..

Ceea ce aduni ca informatie – oricat de utila e – trebuie integrata si simtita ca parte din tine – abia atunci se produc schimbari.

De multe ori, auzi un lucru de 1000 ori, ti-l spun si altii, ti-l spui si tu, si pana nu e momentul potrivit, e doar un alt detaliu adaugat la stiva.

Dar vine un moment potrivit – pentru fiecare dintre noi si fiecare informatie ce e acolo – cand parca se face lumina, si te intrebi cum Dumnezeu nu ai vazut ce a fost atat de evident in tot timpul asta.

Dupa cum spunea foarte fain un coleg la cursul de coaching, florile infloresc mereu la timpul lor – unele in mai, altele in iunie..si asa facem si noi.

Ce am acceptat intr-un final, dupa ani de lupta, e faptul ca SUNT UN PRODUS IN LUCRU CONTINUU, ca noi toti, de altfel, si cand nu o mai facem, cand nu mai crestem, suntem morti in interior.

Si de fapt asta e firescul, nu desavarsirea pe care regretam ca nu o am..

Dupa cum spunea si Michelangelo:

“Am vazut ingerul in piatra si am sculptat pana l-am eliberat.”

***

TU esti ingerul si tot tu realizezi sculptura – in fiecare clipa, prin fiecare actiune sau prin lipsa ei.

***

Ce poti TU sa faci sa eliberezi balastul ce te ingreuneaza?

Fii deschis sa vezi noi perspective – nu stii de unde sare iepurele si cand – dar trebuie sa ii dai voie sa sara.

2. Accepta resursele pe care le aduni in fiecare secunda si adu-le la suprafata.

Daca ar fi sa te compari tu cel de azi cu tu cel de acum un an, ce ai zice ca e diferit la tine?

Tot ceea ce e diferit, sunt resursele tale noi, sunt cadouri pe care universul ti le-a daruit, si tu le-ai primit.

Daca acum un an stiai un lucru, dar nu il puteai aplica (integra), acum e cu totul altceva – pentru ca TU cel de ieri nu mai esti TU cel de azi.

3. Da zoom out.

Din cand in cand, preferabil mai des, concentreaza-te pe vederea de perspectiva.

Care au fost 3 momente provocatoare azi / luna asta / anul asta?

Ce ai invatat din fiecare?

Acolo sunt resursele tale. Si nu, te rog nu te ridica de la masa pana nu le identifici – cu ele calatoresti mai departe si e bine sa iti stii partenerii de calatorie.