Atașamente, amânare, frici – cum să ne motivăm să ne urmăm visul (II)

Bine te-am regasit,

Saptamana trecuta am povestit cu tine despre amanare, despre fricile care ne impiedica sa ducem la capat ce ne-am propus, din acele visuri care ne-ar schimba viata. Am povestit despre cum pierdem oportunitati adesea, iar apoi nu intelegem de ce viata noastra nu e unde am vrea sa fie.

In decembrie incepusem lucrul la noua mea carte,  iar vocea interioara ma sabota in fel si chip. Gaseam multe moduri de amanare, frici ce ieseau la suprafata. Imi distrageam atentia cu alte lucruri de rutina, doar sa nu scriu. Fugeam in fel si chip.

Erau persoane in jurul meu care imi spuneau:

” – Ai scris deja o carte, sigur e mult mai usor acum!”

Asa credeam si eu, dar nu este.

Nimeni nu iti garanteaza ca a doua nastere e mai usoara si fara dureri decat prima, mai ales cand subiectul e unul infinit mai sensibil si personal, si iti propui sa il pui pe masa, public .

Ce m-a ajutat pe parcurs sa scriu a fost o strategie cu cativa pasi simpli, pe care vreau sa ii impartasesc cu tine, sa ii folosesti pentru acele proiecte pe care ti le propui:

➵ Doza zilnica de motivatie

Mi-a prins bine sa ma uit la filmulete motivationale si sa citesc. De mare folos mi-au fost cele 3 carti ale lui Steven Pressfield, despre care o sa iti povestesc si tie.

Mi-au dat concentrare, determinarea sa fac lucruri in ciuda greselilor care e posibil sa apara. M-au impins de la spate, reamintindu-mi ce stiu deja de la cam toti oamenii de succes pe care i-am studiat – toti gresim, de acolo invatam. E important sa actionam si sa nu renuntam imediat ce nu ne ies lucrurile cum am sperat.

➵ Foloseste-ti propriul ritm – profita de el.

Muza nu ne asteapta – e nevoie sa profitam de idei, fie ca vin dimineata sau in momente mai neasteptate ale zilei. Pe de alta parte, sa nu uitam si ce spune Elizabeth Gilbert – muza trebuie sa ne gaseasca muncind. Eu aveam momente in care imi notam idei in telefon, noaptea, sau pe hartiute, in timp ce faceam si alte lucruri. Apoi, cand lucram, le puneam cap la cap – stiam ca sunt undeva, la pastrare.

➵ Impune-ti un program zilnic.

Asta a fost de departe unul dintre cei mai importanti pasi, dar si cel mai greu de aplicat pentru mine, care sar de la un lucru la altul si mi-e greu sa stau intr-un loc 10 minute.

Mi-am propus sa folosesc ce am mai incercat si stiam ca merge – tehnica Pomodoro (25 min lucrat pe proiect, fara distrageri, fara telefon etc. apoi pauza 5 min, si tot asa, in reprize).

Scopul meu era sa ajung sa lucrez 2.5 h pe zi asa la carte. Pare putin…in realitate, e foarte mult. Nu am reusit sa ma tin de treaba asa cum mi-am propus, dar am fost socata de cat de mult puteam avansa in 3 reprize de lucru concentrat (25 min *3).

➵ Imparte totul in pasi foarte mici.

Daca ma uitam la ceea ce ar trebui sa iasa, la carte ca produs final, ma apuca panica.

” – Cum scriu tot? Cum asamblez? Daca nu imi vin ideile?” (desi eu aici nu am prea multe probleme, ci am la “stapanitul” si pusul in cadru al valului de idei ce vin)

Ce a functionat excelent a fost sa nu ma mai gandesc la carte ca un proiect compact, ci pagina cu pagina, poveste cu poveste. Sa ma raportez la ce pot face in repriza mea de lucru de 25 min  – atentia pusa pe timpul dedicat, nu pe cat scriu in timpul acela. Unitatea de masura a fost timpul, nu cantitatea produsa.

Pe parcurs, cand imi venea sa dau bir cu fugitii, mi-am tot repetat “la o foaie alba nu ai ce corecta”. Am strans din dinti si am mers mai departe.

➵ Actioneaza

La inceput, dupa o perioada mai lunga de pauza luata de la scris, aveam senzatia ca nimic nu se leaga. 

Cu atat mai mult, imi venea sa aman pe alta data, cand as fi avut inspiratie, cand as fi  stiut de unde sa incep. Asadar, m-am concentrat tot pe dozele de 25 minute. Vreo 2 zile am scris in jurnal tot ce imi trecea prin cap si nimic legat de carte (desi ajunsesem la 2000-3000 cuvinte / zilnic). Apoi, am facut un mix intre ele. Incepeam lucrul cu 25 min de scris…nimicuri in jurnal, apoi din repriza a doua incepeam sa scriu la carte. Era ca o incalzire pentru antrenamentul de la sala.

➵ Rezultatul fa-l sa fie secundar.

Asa cum am scris mai sus, nu m-am concentrat in  principal pe terminat cartea, cel putin pana la un punct, ci pe lucrat in fiecare zi, cate putin – iar asta merge pentru orice iti doresti sa faci.

➵ Seteaza un termen

Dupa ce am reinceput sa scriu si m-am urnit din blocaj, mi-am setat si un termen – dar asta a fost secundar, din nou. La mine (si cred ca nu doar la mine), din pacate, se pare ca functioneaza un pic de presiune, asta pana imi intra cu adevarat in mana rutina zilnica de 2,5 h.

___

➵ Relaxare – muzica pe fundal

Mediul este si el important – fara prea multe distrageri (desi eu “m-am luptat” cu pisicii, fiecare cu nevoia lui de atentie, joaca, mancare etc. , fiind nevoita sa ii ignor in etapele de lucru. Asta fac si acum, in timp ce iti scriu randurile acestea…). De asemenea, ma ajuta anumite melodii sa intru in starea de flux si sa ” curga” ideile mai fluid.

➵ Uleiuri esentiale

Uleiul de rozmarin ma ajuta pentru concentrare.

➵ Hrana potrivita, ca sa ai energie, si eventual sport

Am incercat sa mananc mai sanatos – fara prea multe dulciuri, doza cat de cat reglata de proteina, carbohidrati, salate etc. Am inceput sa merg la Pilates, eu care nu eram prea mare fan sport.

➵ Detasare – un film, o plimbare, condus

E esential sa ne luam si pauze, doar, vorba aceea, “sa nu ne uite Dumnezeu acolo”, in pauze. 

___

Ca sa ma intorc la subiectul cartilor lui Pressfield, care pe mine m-au ajutat enorm, iti mai spun doar ca personajul principal este Rezistenta – acea voce interioara, sabotorul ce incearca sa ne tina incuiati intre gratiile fricii. Ca sa il compar cu ceva, as spune ca este echivalentului egoului, asa cum il prezenta Lise Bourbeau.

Rezistenta o intampinam toti, in proiectele noastre  – nu doar artistii, scriitori, sportivi etc. Daca ai o dorinta, un vis – atunci te vei confrunta cu rezistenta.

Acum te las cu dozele de inspiratie. Sper sa iti fie cu drag si folos – scrie-mi si povesteste-mi.

PS: Cartile nu sunt traduse in romana (cel putin ultimele doua), le gasesti in engleza si ti le recomand cu mare drag. Traducerea de mai jos e facuta de mine.

___

I – The war of art (Razboiul artei) – Darama blocajele și câștiga luptele tale creative interioare

„Câte pagini am produs? Nu-mi pasă. Sunt bune de ceva? Nici măcar nu mă gândesc la asta.

Tot ce contează e că am pus acolo timpul meu și am dat tot ce am. Tot ce contează este că, în această zi, în această sesiune, am învins Rezistența.”

***

“Partea grea nu e să scrii. Ce e greu e să stai jos să scrii.”

***

„Cei mai multi dintre noi avem doua vieti. Viata pe care o traim si viata netraita din interiorul nostru. Intre cele doua sta Rezistența.”

***

„ Știi, Hitler a vrut să fie artist. La optsprezece ani, a luat moștenirea sa, șapte sute de coroane, și s-a mutat la Viena să trăiască și să studieze. A aplicat la Academia de Arte și mai târziu la Școala de Arhitectură. Ai văzut vreodată una dintre picturile lui? Nici eu. Poate-i exagerare, dar o voi spune oricum: a fost mai ușor pentru Hitler să înceapa al Doilea Război Mondial, decât a fost să se confrunte cu o pânză goală.„

***

„Rezistența nu este un adversar periferic. Rezistența apare din interior. Este auto-generat și auto-perpetuat. Rezistența este inamicul din interior.”

***

“Regula de baza: cu atât este mai importanta o chemare sau o acțiune pentru evoluția sufletului nostru, cu atât mai multă Rezistență vom simți în a o urma.”

***

„Henry Fonda încă vomita înainte de fiecare reprezentație, chiar și când avea 75 de ani. Cu alte cuvinte, frica nu dispare. Războinicul și artistul trăiesc după același cod al necesității, care dictează că bătălia trebuie purtată din nou în fiecare zi.”

***

“Rezistența nu are nici o putere proprie. Fiecare uncie de seva pe care o posedă vine de la noi. O hrănim cu putere prin teama noastră de ea. Stăpânește frica și cucerim Rezistența.”

***

“Rezistența obstrucționează mișcarea numai de la o sfera inferioara la una superioara. Lovește când încercăm să urmărim o chemare în domeniul artelor, să lansăm un proiect inovator, sau evolua pe un palier mai înalt din punct de vedere moral, etic sau spiritual.”

***

“Pericolul este cel mai mare atunci când linia de sosire este la vedere. În acest punct, Rezistența știe că suntem pe cale să o învingem. Acesta apasă butonul de panică. Își organizeaza un ultim atac și ne lovește cu tot ce are. Amânarea este cea mai frecventă manifestare a Rezistenței pentru că este cea mai ușor de raționalizat.”

***

“Paradoxul pare a fi, asa cum Socrate a demonstrat cu mult timp în urmă, că persoana cu adevărat liberă este liberă doar în măsura propriei sale stăpâniri de sine. În timp , aceia care nu se vor autoguverna sunt condamnați să găsească stapani care sa ii conduca.”

***

“Persoanele care sunt realizate în viața lor aproape niciodată nu-i critică pe alții. Dacă totuși vorbesc de altii, este pentru a oferi încurajare. Ai grijă de tine. Dintre toate manifestările Rezistenței, majoritatea ne fac rău doar nouă înșine. Criticile și cruzimea fac rău și altora.”

***

“Ai văzut vreodată emisiunea “În studiourile actorilor”?

Gazda, James Lipton, invariabil ,își întreabă invitații:

“- Care au fost factorii ce te-au făcut să decizi să accepți un anumit rol?

Actorul mereu răspunde: “ – Pentru că îmi este teamă de el.”

Așadar, dacă ești paralizat de frică, e un semn bun. Îți arată ce ai de făcut.”

***

„Teama de respingere nu este doar psihologică; e biologică. E în celulele noastre. Rezistența știe asta și o folosește împotriva noastră.

Profesionistul nu poate lua respingerea personal pentru că a face acest lucru întărește Rezistența. Bătălia e în capul nostru. Nu putem lăsa criticile externe, chiar dacă sunt adevărate, să ne fortifice dușmanul intern. Dușmanul ăla e deja destul de puternic.”

***

II Do the work! (Fă munca!) – Depășește Rezistența și dă-te din propriul drum

“Problema cu prietenii și familia este că ei ne cunosc așa cum suntem. Ei sunt investiți în menținerea noastră așa suntem.   Ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem așa suntem.”

***

“Un copil nu are nicio problemă să creadă incredibilul, asa cum nu au nici geniul sau nebunul. Doar noi doi, cu creierele noastre mari și inimile noastre mici, ne îndoim și gândim prea mult și ezităm.
Nu te gândi. Actioneaza!  Putem revizui și revedea întotdeauna odată ce am acționat. Dar nu putem realiza nimic până nu acționăm.”

***

“Odată ce ne asumam actiunea, cel mai rău lucru pe care îl putem face este să ne oprim. Nu te pregăti. Începe. Începe înainte să fii gata. Lucruri bune se întâmplă când începem înainte să fim pregătiți.   

***

„Nu putem elimina Rezistența. Nu va dispărea niciodată. Dar putem să o păcălim, și putem înrola aliați care sunt la fel de puternici ca și ea.”

***

III  Turning PRO (Devino profesionist!) – Accesează-ți puterea interioară și creează munca vieții tale                                                                                                                                                                                        “Uneori, atunci când suntem îngroziți de adevărata noastră chemare, vom urmări o cariera -umbră (orig. shadow career) în loc. Cariera – umbră este o metaforă pentru adevărata noastră carieră. Forma sa este similară, contururile sale se simt înșelător de asemănător. Dar o carieră- umbră nu implică un risc real. Dacă eșuăm într-o carieră – umbră, consecințele sunt lipsite de importanță pentru noi.

Îți desfăsori activitatea într-o carieră – umbră?  Îți iei doctoratul în studii elisabetane pentru că ți-e frică să scrii tragediile și comediile pe care știi că le ai în tine? Trăiești jumătate
din viața muzicianului, fără să scrii muzica? Lucrezi în calitate de suport pentru un inventator pentru că ți-e frică să riști să devii tu însuți un inventator?

Dacă ești nemulțumit de viața ta actuală, întreabă-te pentru ce este o metaforă viața ta actuală.  Metafora asta te va îndrepta spre adevărata ta chemare.”

***

“Un amator are obiceiuri de amatori. Un profesionist are obiceiuri de profesionisti. 

Nu ne putem elibera niciodată de obiceiuri. Ființa umană este o creatură a obișnuinței. Dar putem înlocui obiceiurile proaste cu cele bune.”

***

” Am fost amatori care trăiam în trecut sau visam la viitor, în timp ce nu reușeam să facem munca necesară pentru a progresa în prezent.”

***

“Frica este culoarea principala a lumii interioare a amatorilor. Teama de eșec, teama de succes, teama de a parea penibili, teama de subrealizare și teama de suprarealizare, teama de sărăcie, teama de singurătate, frica de moarte. Dar mai ales, tuturor ne e teamă, ca amatori, să nu fim excluși din trib, gașcă, poteră, mama și tată, familie, națiune, rasa, religie.”

***

Iti doresc ca cele de mai sus sa te inspire si “impinga de la spate” sa te intorci la visul tau – sa incepi din nou sa il vezi, sa construiesti la el si sa te bucuri de tot ce vine impreuna cu el.

Cu drag, te imbratisez, pe curand!

Editare ulterioara: “Iubire DE-condiționată și alte povești cu ♥ și tâlc”, inceputa in  luna decembrie, scrisa intens in a doua parte a lunii ianuarie, a fost lansata in luna februarie.