Ce este consacrarea?

Consacrarea e o formula simpla de programare mentala, pe care am primit-o “cadou” acum 6 ani la un curs si care m-a ajutat in multe momente dificile sau confuze.

E o rugaciune care nu e chiar rugaciune, un dialog cu o forta superioara – Dumnezeu, Universul, Ingerii (sau cine vrei tu pentru tine) – asa ti-as defini-o.

Consacrarea e totodata o forma de programare spirituala / emotionala.

E ceva ce poti face intr-un minut, sau careia ii poti dedica mai mult timp, in functie de cum simti tu in momentul acela, si care pentru mine (si nu doar) chiar functioneaza.

***

Cand te ajuta consacrarea?

Poti folosi cu succes consacrarea:

♦ la inceputul fiecarei zile, daca simti ca ai nevoie de ghidare si sustinere;

♦ cand ai de rezolvat o situatie dificila, in care te simti depasit, oricat ai incercat sa o scoti la capat;

♦ cand ai de dus la capat un proiect;

♦ ai de comunicat cu cineva si iti e dificil sau nu simti ca te conectezi cum trebuie cu persoana in cauza;

♦ cand te simti confuz si nu ai idee incotro sa o apuci;

♦ cand iti dai seama ca nu te ajuta sa te cramponezi de lucruri si oameni, dar parca nu poti sa le lasi libere.

Lista poate continua, fiecare ajusteaza.

***

Ce beneficii are?

♦ iti creste vibratia energetica, prin conectarea cu o forma superioara de energie si prin detasare;

♦ ia presiunea de pe tine, si iti da mai multa libertate de a actiona;

♦ reduce stresul, fricile si starea de anxietate care vin impreuna cu gandurile “Dar daca…?” (zona in care se desfasoara toate tiparele fataliste posibile);

♦ iti lucreaza “muschiul credintei” ;

♦ te ajuta sa renunti la control si rigiditate; 

♦ te invata sa accepti rezolvarile care vin intr-o alta forma decat cea pe care ti-o imaginasei tu.

***

Cum o faci?

1. Inchizi ochii, te asezi undeva linistit si te relaxezi.
2. Respiri adanc de cateva ori.
3. Te gandesti la situatia pe care o vrei clarificata / rezolvata si apoi faci consacrarea propriu-zisa:

“Iti daruiesc Tie (Doamne / Dumnezeu, Fiinte de lumina, Univers*) toate gandurile mele, toate actiunile mele, toate faptele mele etc.

Fie ca ele sa fie pentru binele meu cel mai inalt, pentru binele celorlalti, in acord cu voia divina* si in armonie cu toata Creatia / Universul.” 

(* in ce forta superioara crezi tu si cu cine simti tu sa comunici)

Si de aici ai credinta ca lucrurile se vor aseza cum este mai bine – indiferent ce inseamna bine si ce forma ia. Tu ai plantat semintele si vei primi ajutor la “udatul gradinii”.

***

Concluzia 

Pentru mine consacrarea e echilibrarea intre a actiona si a lasa lucrurile sa fie.

Nu las totul in voia sortii (fac tot ce pot eu mai bine), dar stiu si accept cu seninatate ca, daca ceva iese altfel decat am planuit eu, e pentru binele meu.

Posibil sa nu am eu capacitatea sa inteleg acum de ce anume, dar totul este mereu in directia buna si probabil voi intelege cand voi fi pregatita (si asta imi este demonstrat uitandu-ma in urma la planuri bine incropite care au esuat, si a fost fantastic de bine pentru mine sa fie asa.)

***

Am avut momente in care mi-a redus mult stresul si presiunea. Nu m-am mai agatat de rezultate, lucru care mi-a permis sa fac o treaba mai buna cu proiectele mele (si unde poate altfel m-as fi sabotat fiind ingrijorata si mult prea prinsa de un rezultat care inca nu exista).

Am avut un moment (anul asta) cand eram foarte furioasa pe cineva cu care urma sa am o discutie, si imi era un pic teama de ce o sa iasa. Am facut consacrarea, m-am calmat ca prin minune. Discutia a fost peste asteptarile mele de constructiva si deschisa, iar persoana in cauza imi spune: “Data trecuta te-am perceput foarte vehementa (desi eu nu simtisem ca as fi fost), si ma gandeam ca si astazi vei fi la fel. Ma bucur ca nu ai fost.”

Folosesc consacrarea inainte sa scriu, pentru ca mesajul meu sa ajunga la oamenii care au cea mai mare nevoie de el, sa inteleaga ce au nevoie ei sa inteleaga si sa vindece in ei ce isi dau voie / sunt pregatiti sa vindece (o sa iti spun alta data despre like-uri si alte false semne ale succesului).

La final, ca in orice, e o chestiune de credinta.

Poti doar sa incerci si sa vezi tu insuti.

***

Sunt curioasa – dupa ce incerci – cum te-ai simtit? 

Lasa-mi un comentariu si spune-mi cum a fost experienta ta!

 PS: Postez zilnic pe pagina oficiala de Facebook si pe profilul personal de Facebook – ma gasesti si acolo