Azi am învațat…

5 +1 lectii pe care le putem (re)invata de la pisici

5 +1 lectii pe care le putem (re)invata de la pisici

by

Timp estimat citire: 8 minute   Incep povestea mea de azi cu o marturisire: pana acum cativa ani, nu imi placeau pisicile. Am fost mereu un om care prefera sa isi ia un catel, pentru ca mi se pareau mai loiali, mai calzi, mai dedicati. Vedeam la pisici acele minusuri – mituri raspandite: ca sunt egoiste, prefacute etc. In 2012, a aparut prima pisica ce parea suficient de draguta incat sa primeasca atentia mea – o pisica a bunicii, simpatica, cu o fetisoara rotunda si frumoasa (pe atunci glumeam ca nu arata ca o pisica tipica, si de asta o plac), foarte inteligenta si de…

Una sau o suta, de increderea ta depinde tot

Una sau o suta, de increderea ta depinde tot

by

Timp estimat citire: 3 minute Ma uit la bordul masinii – conduc cu mai putin de 15 km/h. Ma amuz si incant pe de-o parte – valsez stanga-dreapta cu un Opelica ascultator, ocolind craterele. Admir peisajul si ascult pasarile, cu geamul larg deschis, fara muzica, fara zgomote si ma bucur de momentul asta de intimitate: “eu cu mine si Opelica”. Nu mai stiu de cand n-am mai intalnit o masina, pe drumul ce strabate muntii. Am plecat dimineata de la Obarsia Lotrului, am lasat in urma lacul Vidra si ma indrept catre Valea Oltului, dupa ce strabat, catinel-catinel, soseaua plina de gropi si alte obstacole….

Folosirea cu cap a resurselor in business  – iar TU esti propriul tau business

Folosirea cu cap a resurselor in business – iar TU esti propriul tau business

by

Timp estimat citire: 3 minute Stii vorba aia: “Unde nu-i cap, vai de picioare.”, nu? Tam-nesam imi rasuna in minte cate o vorba din batrani – acum e asta. Dupa cum radeam cu prietenele mele din liceu, Anca si Adi, eu cred ca m-am nascut batrana. Ce mi-a venit acum cu asta? Pai, pe langa faptul ca nu-s eu vreo mare petrecareata, mi-e drag sa stau sa lancezesc cu o carte sau mai multe in brate, sa joc board games si altele asemenea, ma raportez adesea la cate o vorba batraneasca.  Vrand, nevrand, ma intorc la ele. *** Tocmai m-am intors de la supermarket, si…

“Cu 50 bani nu imi iau o paine!” si cutia cu daruri

“Cu 50 bani nu imi iau o paine!” si cutia cu daruri

by

Timp estimat citire: 3 minute    – “Cu 50 bani nu imi iau o paine!”, imi spune barbatul revoltat, in timp ce imi arata niste bani marunti pe care ii are in mana.  Pentru un moment, am ezitat, uitandu-ma la monedele in care se reflecta lumina soarelui de toamna. Ma simt vinovata pentru ca nu m-am oferit sa ii dau mai mult. Apoi, imediat, am revenit: “Asa simti de data asta, asa faci.”, imi spun eu.  – “Imi pare rau, doar cu asta pot sa va ajut acum.” Imi intoarce spatele suparat, si pleaca boscorodind ceva… *** Prin contrast, imi apare imi minte imaginea baietelului…

Viata – cadou ce ti-l impachetezi in ambalaj de Rai sau Iad

Viata – cadou ce ti-l impachetezi in ambalaj de Rai sau Iad

by

Timp estimat citire: 2 minute Fiecare dintre noi crede ceva despre viata asta – ca e singura, ca avem un sir intreg, ca exista Rai sau Iad, sau ca nu exista nimic. Dar indiferent de credinta cu care ne-am aliniat – ca urmeaza alte vieti sau nu, prezentul e AICI si ACUM. Viata care e “in derulare” e ASTA. Iar noi alegem, in fiecare clipa, cum o traim, indiferent de lectiile cu care ne intersectam, indiferent ca e comoda sau mai putin. *** Am avut 3 momente, de-a lungul vietii, cand am simtit ca nu mai pot duce, si nu mai vreau sa mai traiesc….

Tăcerea-i de aur, mai ales când te mănâncă limba

Tăcerea-i de aur, mai ales când te mănâncă limba

by

Timp estimat citire: 5 minute “Da, foarte sigură – doar ştiu ce vorbesc. Şi oricum în ziua de azi, cine a mai pomenit centrală de imobil, nu de apartament?” M-am blocat un pic, să fiu sinceră – n-am văzut răspunsul ăsta venind. Ultimele săptămâni am butonat laptopul în căutări –  căutări de apartamente de închiriat. Am început să caut în primul rând pe site-uri de imobiliare – clasica variantă, şi de acolo sunat la agenţii – în unele cazuri din anunţ, în alt caz recomandare. Mi-am stabilit în primul rând o lista a criteriilor mele , ca un omuleţ organizat şi uneori obsedat de a…

Când am ajuns noi oamenii mari, mici?

Când am ajuns noi oamenii mari, mici?

by

Timp estimat citire: 2 minute  La masa de alături, e veselie maximă – râsete, chicoteli. După zâmbetele uriaşe, după ochii care sclipesc, după felul în care povestesc, n-ai zice că se ştiu de mai puţin de 5 minute. Am ajuns la masă acum vreo ora, şi Radu a fost foarte sociabil cu noi, aparent nearătând interes pentru vecinii care se găseau la masa de alături. Nu ne-am văzut de mult, şi cum avem o slăbiciune unul pentru celălalt de ceva ani, suntem concentraţi – el să îmi explice jocul lui (cel sângeros, la care eu nu mă pot uita), iar eu să descopăr. Face prima…

24 ore sunt insuficiente, dar AZI am învăţat că…

24 ore sunt insuficiente, dar AZI am învăţat că…

by

Timp estimat citire: 5 minute   Mă uit pe fereastră, şi apoi frustrată la ceas – când Dumnezeu s-a făcut deja ora 8? Fain apus, dar ziua asta unde-a dispărut? Cred că tuturor ni se întâmplă să observăm, din ce în ce mă des, cum zboară timpul pe lângă noi. Mai demult mă amăgeam că, dom’le, asta e cu  noi, oamenii ăştia ocupaţi şi mereu în n-şpe mii de direcţii. Apogeul a fost când mamaia, care la vârstă ei nu prea mai poate face mare lucru, şi care până acum ceva ani îmi spunea că nu mai trece vremea, concluzionează: “Nu mai ştii cum trece…