Folosirea cu cap a resurselor in business - iar TU esti propriul tau business

Stii vorba aia:

“Unde nu-i cap, vai de picioare.”, nu?

Tam-nesam imi rasuna in minte cate o vorba din batrani – acum e asta.

Dupa cum radeam cu prietenele mele din liceu, Anca si Adi, eu cred ca m-am nascut batrana. Ce mi-a venit acum cu asta?

Pai, pe langa faptul ca nu-s eu vreo mare petrecareata, mi-e drag sa stau sa lancezesc cu o carte sau mai multe in brate, sa joc board games si altele asemenea, ma raportez adesea la cate o vorba batraneasca.

Vrand, nevrand, ma intorc la ele.

***

Tocmai m-am intors de la supermarket, si am avut nevoie de exercitii de respiratie si un zambet larg, ca sa ma adun.

Dar cand nu inveti din prima, mai ai o sansa, si inca una, si inca una .

Ultima mea vizita la supermarketul asta a fost acum cateva luni. Era in semi-renovare – si interiorul si parcarea. Pe langa faptul ca mi-am pierdut o multime de timp cautand chestii, si nu intelegeam de ce sa pui dulciurile in 3-4 zone diferite, si in unele cazuri in rafturi alaturate cu produsele de curatenie, mi-am luat aproape tot ce mi-am propus, am renuntat la cateva si am zis ca plec.

Nu, n-a fost asa usor – am avut nevoie de 10 minute sa ies din parcarea plina de namol, blocata pe jumatate de lucrarile de constructie, si inca un pic de masinile parcate pe caile de acces.

Am zis ca nu ma mai intorc. Azi am uitat.

***

Prima surpriza – pretul pe raft la castraveti e diferit de cel de pe eticheta.

Imi zic:

“Hai ca n-ai timp sa iti bati capul cu asta. Nu e mare lucru.”

Nu mi-am batut capul, dar apoi am remarcat la mine tendinta de a fi un pic mai suspicioasa, atipic mie.

Ajung la casa.

“Nu aici, asta e inchisa.”, imi spune sec domnul de la securitate, probabil satul de noi toti ametitii care ne bucuram ca am gasit o casa la care asteapta doar 3 persoane, si nu e coada pana pe raion.

Am aruncat un “minunat” ironic, care nu stiu cum o fi ajuns, si am facut stanga imprejur catre o alta casa, mai disponibila.

***

Am respirat sa ma calmez, in timp ce ma plictiseam asteptand si, tipic mie, am inceput sa ma gandesc la imbunatatiri.

In timp ce ma uitam la cozile care se prelungeau catre raioane, ma gandeam cum e sa tii aproximativ jumatate dintre case inchise sambata, la 4 p.m. Am concluzionat – dupa mine, e sinucidere lenta in business, si lipsa de respect fata de clienti si angajatii tai.

Discutand cu doamna de la casa si rugand-o sa transmita managerilor situatia, daca o sa aiba ocazia, inteleg ca nu sunt destui angajati – pentru ca nu se mai fac angajari, asta fiind motivul pentru care situatia ajunsese asa.

***

Nu am poza completa, nu judec situatia.

Ce pot sa fac e sa extrag o lectie (pentru mine, si daca vrei, si pentru tine): in business e esential sa ai flexibilitate si sa iti folosesti cu cap si coada resursele (in cazul asta oamenii).

Altfel, indiferent cat investesti in design, promovare, produs etc, nu o sa faca diferenta pe termen mediu si lung.

Oamenii sunt resursa cea mai importanta in orice proces – angajatii, clientii, colaboratorii.

Daca ei nu sunt ok, business-ul nu e ok.

***

De ce iti spun asta – fie ca ai sau nu un business?

Ca o extensie – noi suntem propriul nostru business.

De felul cum ne gestionam resursele – energie, timp, informatii, zambete, atitudinea placuta, relatiile cu oamenii – depinde unde ajungem sau unde nu reusim sa ajungem.

Nu iti minimiza importanta – tu esti propriul tau business, esti un sistem complex din extrem de multe puncte de vedere, si cu resurse impresionante.

Dupa cum spunea si Darwin, nu supravietuieste cel mai puternic, ci cel mai adaptabil la schimbare.

Asa ca, nu uita de adaptabilitate, deschidere si planificare, in cat mai multe zone ale vietii tale, pentru ca daca nu o facem ne intoarcem in acelasi punct:

“Unde nu-i cap, vai de picioare.”