Viata – cadou ce ti-l impachetezi in ambalaj de Rai sau Iad

Fiecare dintre noi crede ceva despre viata asta – ca e singura, ca avem un sir intreg, ca exista Rai sau Iad, sau ca nu exista nimic.

Dar indiferent de credinta cu care ne-am aliniat – ca urmeaza alte vieti sau nu, prezentul e AICI si ACUM.

Viata care e “in derulare” e ASTA.

Iar noi alegem, in fiecare clipa, cum o traim, indiferent de lectiile cu care ne intersectam, indiferent ca e comoda sau mai putin.

***

Am avut 3 momente, de-a lungul vietii, cand am simtit ca nu mai pot duce, si nu mai vreau sa mai traiesc.

Din primul m-a scos curiozitatea – se pare ca nu-i adevarata vorba ceea “curiozitatea a omorat pisica” – in cazul meu a salvat-o…Aveam 16-17 ani, si eram prea curioasa ce rahaturi se mai pot intampla… si a functionat.

A doua oara, m-am gandit ca daca asa ar trebui sa fie urmatorii 30 ani, nu ii vreau…stare din aia totala de deznadejde…si organismul meu a reactionat pe masura, socand medicii. Patru alunite mi s-au dereglat, incat medicii mi-au explicat foarte gravi ca le scoatem acum sau maxim la urmatorul control, daca raman asa sau isi continua “evolutia”.

Tot organismul meu a fost ala care m-a scos la liman, si tot spre surpriza medicilor – cand eu am realizat ca de fapt ma comportam ca un copil razgaiat, si ii spuneam lui Dumnezeu ca nu imi place cadoul lui – viata asa cum era ea in momentul ala, ca nu e destul de bun pentru gusturile mele, si sa si-l ia inapoi.

Iar Prietenul meu de la etaj nu facea altceva decat sa asculte ii ce ceream.

Urmatorul control medical a venit cu surprindere, din nou, pentru medici si pentru mine. Nu doar ca alunitele mele nu isi agravasera starea, ci s-au intors la stadiul de normalitate.

” – Ce ati facut sa isi revina?”

” – Nimic, in afara de a transmite alte planuri in Univers…”

A treia oara a fost o chestiune de cateva ore – pentru ca am constientizat repede ca GANDUL MEU imi impacheteaza cadoul si mi-l serveste..

E o glumita care imi place tare, cu un ingereas si un nene care pleaca cu tramvaiul la munca. Omul, catranit, dis de dimineata.. “Ce dimineata nasoala!”. Mai sta un pic…”Ce zi groaznica”. “Ce job oribil – de ce trebuie sa merg acolo?!” “Ce viata de rahat!”…In timpul acesta, ingerasul lui pazitor, langa el, nota cu spor in carnetel, si un pic nedumerit, constata: “Ce lista ciudata de dorinte…“.

***

O prietena draga imi spune adesea ca rugaciunea noastra nu e ceea ce facem (sau nu) dimineata si seara.

Rugaciunea nu e lista aia de dorinte pe care i-o insiruim divinitatii sau Universului.

Rugaciunea noastra e FIECARE GAND (vrut sau nevrut) PE CARE IL LANSAM IN UNIVERS.

Asadar, alege-ti gandurile intelept, pentru ca ele iti aleg si ambalajul, si funda, si continutul CADOULUI numit viata 🙂

La cat mai multe ganduri constructive sa avem! 🙂

Cristina

PS: ma ajuta un like & share, daca ti-a placut articolul si crezi ca ar ajuta pe cineva drag tie. Iti multumesc!