Tăcerea-i de aur, mai ales când te mănâncă limba

Da, foarte sigură – doar ştiu ce vorbesc. Şi oricum în ziua de azi, cine a mai pomenit centrală de imobil, nu de apartament?”

M-am blocat un pic, să fiu sinceră – n-am văzut răspunsul ăsta venind.

Ultimele săptămâni am butonat laptopul în căutări –  căutări de apartamente de închiriat. Am început să caut în primul rând pe site-uri de imobiliare – clasica variantă, şi de acolo sunat la agenţii – în unele cazuri din anunţ, în alt caz recomandare.

Mi-am stabilit în primul rând o lista a criteriilor mele , ca un omuleţ organizat şi uneori obsedat de a ştii totul cap-coadă (lăsaţi-mă, va rog, câteva secunde, să trăiesc cu senzaţia..;))

Unde vreau să fie apartamentul, în ce zona?  Câte camere să aibă? Ce să aibă – am trecut aici de la parcare, până la lift şi canapea extensibilă, un număr similar de spaţii de depozitare cu ce am eu acasă, acum, etc.  .Ce buget pot şi vreau să aloc? Şi la final  – la ce chestii pot face rabat, după ce m-am uitat pe disponibilităţile de pe piaţă (PS: în unele oraşe, asta e o piaţă în care lucrurile se schimbă repede..)?

Înainte de Paşte, am mai avansat un pic, cu mişcări de melc (am vrut să scriu păşit – dar cred că totuşi nu pașește – nu mi-a ieşit când am încercat să îmi imaginez). Am început să dau mailuri şi telefoane – să mă interesez ce ar fi disponibil şi să cer nişte oferte mai targetate pe îmi doream eu.

Am tot amânat, fiind prinsă cu site-ul, scrisul şi multe alte administrative, iar azi într-un final, după ce m-am culpabilizat şi agitat de aproape 2 săptămâni, mi-am terminat researchul. Rezultatul a fost un fabulos şi consistent excel cu apartamentele alese (şi pdf-uri aferente per proprietate) – cu 22 de linii şi 17 coloane (!!!) , cu criteriile mele şi datele fiecărei proprietăţi.

Perfecţionistul din mine, când se dezlănţuie, nu face rabat

Discut cu una dintre agente, recomandată de un prieten – care pe tot parcursul corespondenţei noastre (mai bine de 2 săptămâni) – mi-a oferit informaţii clare, concise, şi de unde nu am simţit presiune. Am apreciat la Diana atitudinea constant pozitivă, inclusiv când am fost deschisă şi  când i-am spus că mai am şi alte întâlniri, şi că unele dintre ofertele ei le găsisem mai ieftin în altă parte. “Mergem să le vedem, şi sper să va găsiţi ceva care să va placă” – esenţa a fost că am simţit cumva că e ok oricum, lucru pentru care a primit un mare plus.

Am mai discutat cu un agent, care a fost ok, politicos, cu informaţii detaliate – uşor încercând să tatoneze terenul, şi încercând foarte puţin voalat să afle ce e cu mine – cine o să stea acolo? Sunt studentă? Sunt salariată? Proprietarii ar vrea să ştie dacă am o sursă de venit… per total ok agentul, cu toată neobişnuința mea de a fi descusută aşa rapid . Din nou am privit din prisma mea – eu nu mi-aş fi pus problema aşa  – dar na’ – nu ar fi prima dată când mă comport naiv 😛

Amuzantă a fost o a treia discuţie. Trec peste chestionar similar cu cel de mai sus – pesemne că aşa se face. Doamna aparent ok, foarte convingătoare, etc…până la momentul când îmi explică, foarte sigură şi insistentă în a mă convinge, cum într-un complex unde văd la toate descrierile  apartamentelor că e centrală de bloc, şi unde cineva care locuieşte mi-a confirmat acelaşi lucru – că nu, e centrală de apartament. “Sunteţi sigură ? Că eu am avut altă senzaţie din descrierile de pe site-uri”.

Şi aici am ajuns la “”Da, foarte sigură – doar ştiu ce vorbesc. Şi oricum în ziua de azi, cine a mai pomenit centrală de imobil, nu de apartament?”. A se menționa ca la noi, în zona Moldovei, se poartă centralele de apartament.

Nu, asta n-a fost tot – doar nu puteam învăţa din atât 😉

Vine partea 2: “Comisionul este 0% pentru cumpărător, nu, că aşa am văzut la prezentarea imobilului, şi am vrut să fiu sigură?” zic eu, spunând din greşeală cumpărator în loc de chiriaş. “Pentru cumpărător de la  dezvoltator este, dar dvs ca şi chiriaş plătiţi comision o luna de chirie.” Eu, încercând în continuare să caut circumstanţe atenuante, după ce deschid pdf – din nou – şi scria clar comision 0% pentru chiriaş:  “Să ştiţi că totuşi aşa scrie pe site – poate va promovează un alt coleg anunţurile, şi a scris aşa dintr-o eroare…că văd clar că aşa scrie pe site “. Răspunsul doamnei: “Colega mea se ocupă, şi e cu mine în maşină acum – şi spune că în aplicaţie nu te lasă să treci comision 1 luna – trebuie să facem o cerere scrisă către ei”.”

Răspunsul meu a fost unul scurt: “Aha, ok, am priceput. Mulţumesc că m-aţi lămurit.” – doar mă lămurise…

Ce am omis eu să menţionez, în toate conversațiile, e că aveam o experienţă de 11 ani în domeniu…şi nu doar despre asta era vorba..Păi dacă nu se poate trece valoare comisionului, cum restul agenţiilor au lăsat blank sau au trecut altceva (PS: am văzut caz în care agentul trecute 100% valoare – deci clar se putea, dacă se dorea…).

***

Morala mea multiplă de azi, din povestea de mai sus – şi aplicabilă în orice domeniu:
1. Că de (cele) mai multe ori e bine să ştii să asculţi, chiar dacă îţi stă pe limbă să fii justițiar şi să arăţi ce şi cât ştii – situaţiile pot deveni amuzante  şi instructive, pe lângă faptul că tu îţi lucrezi nişte muşchi nelucraţi (tăcerea, în cazul meu )

 

2. Că nu e niciodată sănătos să îi consideri pe cei din faţă ta neştiutori / proşti – s-ar putea să ai surprize, chiar dacă nu ţi-o vor arăta atunci (sau vreodată – că nu-i mai vezi)

 

3. Că în viaţă e bine să ai păreri, dar să fii prea vehement – chiar şi dacă ai avea dreptate – te privează din a vedea alte perspective şi piese din puzzle.

 

Şi cea mai importantă:

Aşa cum o atitudine în care eşti deschis și nu pui presiune pe celălalt îţi aduce oamenii aproape, tot aşa lipsa de corectitudine şi falsa senzaţie de certitudine manifestată zdravăn îi face să-şi ia tălpăşiţa. 

***

La fel  –  valabil în orice fel de relaţii, de la clienţi, colaboratori, amici, prieteni şi inclusiv cel/cea cu care-ţi împărţi patul şi momentele.

Îţi dai seama de câte ori în viaţa asta am plecat încântaţi nevoie mare de faptul că am lămurit/ convins pe cineva de ceva, şi cineva-ul a dispărut în ceaţă (de la atâta neconvingere, evident)?

 

Mai mult noroc (cugetare) s-avem data viitoare

Cristina

 

Written By
More from cristina.maria

Leave a Reply