#Jurnal_de_recunostinta Zi 4
Draga jurnal,
Ma simt provocata sa scotocesc din ce in ce mai profund in interiorul meu, pentru a vedea razele.
Zilele care au trecut au fost care de care mai agitate, culminand cu azi.
Starile de azi…abundente si bulversante in ma re parte a zilei, incat nu LE si nu MA recunosteam.
Din pacate…sau din fericire (deghizata), furtuni sunt si inauntru, nu doar in afara.
Dar furtuna reaseaza- sau cel putin te pune la treaba sa scoti din cotloane ce nici nu crezi ca ai ascuns, si sa vezi ce pastrezi, ce inlocuiesti si ce arunci.
Azi sunt recunoscatoare pentru:
Mormanul de constientizari
Cea mai importanta – ca gandurile in care ne criticam pe noi, in care ne gandim ca puteam face altfel ceva, in care ne culpabilizam, furia indreptata catre interior sau exterior sunt forme SUBTILE de SINUCIDERE.
De ce? Pai fiecare gand atrage energie- si o energie cum e cea de mai sus, mai devreme sau mai tarziu, aduce boala in corpul fizic. Asadar, sa avem grija ce materializam..
Mobilitate
Sunt maxim de fericita pentru ca am / imi fac timpul si ocaziile sa calatoresc.
Pentru ca masinuta mea ma plimba de colo colo, si ma suporta si cand folosesc ambreajul aiurea, sau ridic piciorul de pe acceleratie, sau cand aman sa o duc la spalat.
Amuzant- azi mi-am amintit de o teama a mea de cand eram copil- pe langa cea ca as putea ajunge gunoier ( nu ca ar fi un lucru rau..) 
.
Ma gandeam ca nu e asa greu sa ai masina, dar ce faci cand nu ai bani de combustibil. Thanks God, frica mea a fugit! 
Ca impletesc sanatos doua roluri diametral opuse (azi le mentionez doar pe astea, ca ele sunt nenumarate..)
– din fericire primul mult mai prezent decat al doilea 
.
Deci… Sunt surprinsa si eu de cat de creativa devin in situatii de zi cu zi.
Azi m-am intrebat- cum sa nu patez fata de perna alba de la pensiune cu vopsea de la parul proaspat vopsit? Hmm…tricoul meu pare sa fie chiar marimea pernei, asa ca..perna + tricou =LOVE( cel putin in seara asta).
Si pe de alta parte… si din cand in cand sunt uimita cat pot fi de …toanta 
Rabdarea mea nu era la cotele potrivite, si nici prezenta – asa ca nu am rezistat sa se deschida portbagajul complet- am dat cu capul in partea centrala- inchizatoarea. Rezultat, pe langa durere de cap? Am reusit performanta sa am nevoie de servetel, pentru ca operatiunea a devenit insangerata…
Partea buna? E si asta…coafura a rezistat
Cu tot capul meu spart, am cascat vreo 2 minute ochii la stele.
Sunt aproape de iesirea din oras, asa ca sunt enorm de multe la vedere 
Mi-as fi dorit doar sa stau pe o patura si sa le admir mai mult. Eventual sa adorm afara, cu ultimul peisaj pentru seara fiind acesta.
Oamenii faini de la pensiune, amabili si pregatiti cu sticla de spirt
( pe care am refuzat-o – dureros, dar nu imi pot strica si coafura)
Rochiile si sandalele minunate pe care le am, chiar daca nu apuc sa
le port mereu pe toate.
Azi m-am bucurat ca un copil in ziua de Craciun facand schimbul de la garderoba de vara la cea de toamna (scrisesem de “doamna”- e ok si asa )
Sustinere din partea prietenilor cand nu sunt in apele mele, care ma suporta si ma mai si iubesc, pe deasupra ( ei asa zic 
)
Dupa ultimul articol, am primit mai multe mesaje, in care cativa dintre cei care au citit articolul, imi spuneau ca a fost utila si bine structurata informatia.
Au fost cateva persoane care mi-au spus ca a venit articolul la momentul potrivit, ca aveau nevoie.
Sunt fericita si recunoscatoare ca a venit si la mine informatia si ca am primit inspiratia sa o transmit mai departe. Dupa cum insist, nimic intamplator! 
Starea de eliberare capatata pe seara, dupa o serie de constientizari- s-a facut liniste, finally
Universul si raspunsurile
– azi aveam de luat o decizie, nu stiam ce sa aleg. Universul mi-a exclus o varianta. Simplu, nu?
Cina cu prietena draga si povesti care nu se mai terminau.
Bonus, moment de alegeri importante, din nou…Am ales salata in loc de prajitura, de bunavoie si nesilita de nimeni …oi fi eu, ma intreb?!
Libelula si pestii de la Sambata de sus
– dor de vacanta, dar sunt recunoscatoare pentru poze, care ma ajuta sa ma reconectez.
Coafura proaspat inrosita azi, oameni minunati si flexibili
( cineva aici prezent a intarziat 30 min..
), pe care ii revad cu drag de vreo 5 ani. Va recomand cu drag serviciile, daca ajungeti/ sunteti in Bacau- la Belle Marie Miorita.
Ma intreb…eu incep sa scriu o carte despre recunostinta? Ca ma tot intind..
***
Voi ce ziceti?
Ps: noroc ca am trecut de vremurile in care mi se putea termina hartia sau gazul din lampa sau cerneala din calimara. Incarcatorul e langa pat
Seara cu pace sa avem! 🤗
PS: Daca vrei sa citesti mai multe articole din seria “Jurnal de recunostinta” – cu traznaile si provocarile zilnice, cu bucuriile si surprizele de fiecare zi – de multe ori facand haz de necaz si cautand perspective noi, le poti gasi AICI
