” – E prea simplu, nu are cum sa meargă!”, îmi spune mama, după ce o îndemnasem sa înceapă sa facă jurnalul de recunoștință si il întocmise temeinic vreo 3 zile.
Acum câteva zile, ma întreabă o clienta la coaching:
“- Auzi, dar chiar merg exercițiile astea? Ca par prea simple…”
Am zâmbit iar prin minte mi se perindau momentele mele (si nu doar) in care mi se părea ca ceva e prea nesemnificativ ca sa funcționeze.
Asa am decis sa iti scriu…
___
Așadar, care sunt motivele pentru care avem senzația ca e prea simplu ca sa funcționeze ceva?
Când pornim de la ideea ca ceva nu are cum sa funcționeze (pentru ca e prea simplu), de cele mai multe ori nici nu mai încercăm. Apoi, venim cu scuza “oricum nu ar fi mers”.
In felul asta ne scutim de un posibil eșec, care e primit catastrofal daca încrederea in noi înșine e șubredă.
Daca totuși nu merge si suntem nevoiți sa renunțăm, daca ne demonstram ca nu suntem suficient de…orice? Asa ca e mai ușor sa ne plângem ca nu merge, sa ne complicam sau pur si simplu sa nu facem nimic.
De multe ori, pornim de la ideea (nu neapărat conștientizată) ca, daca ce e simplu ar funcționa, toată lumea ar avea succes. Ceea ce uitam e ca, pentru a avea succes, e nevoie de perseverenta si de disciplina, înainte de a culege roadele.
(O sa iți povestesc cu alta ocazie despre câștigul marginal agregat, o teorie care explica cum o îmbunătățire de 1%, zilnica, in componentele “procesului”, aduce o creștere agregata de 37.78% într-un an, conform lui James Clear, autor al cărții Atomic Habits.)
Un alt motiv plauzibil pe care il vad chiar opusul celor menționate mai sus este teama de succes.
Daca cumva reusim, cum o sa ne descurcam in noul rol? Daca ceilalti isi dau seama ca nu meritam si suntem niste impostori? Daca totusi nici atunci nu o sa fim fericiti, cum nu am fost nici alte dati cand am obtinut ce ne-am dorit? Mai simplu sa nu facem nimic…ca e prea simplu ca sa functioneze…😉 Si uite asa ne sabotam, fara sa ne dam seama.
Un ultim motiv pe care vreau sa ti-l mentionez este nevoia de a avea rezultate imediate.
Au fost facute studii la Universitatea din Stanford ce au aratat ca persoanele care aveau rabdarea sa astepte un timp, pentru a obtine ceva ce isi doreau (in cazul de fata, bezele puse in fata unor copii, care erau lasati in camera 15 minute cu ele) aveau mai mult succes la maturitate. Autocontrolul ii ajuta sa aiba relatii mai armonioase, joburi mai bune, rezultate mai bune la studii etc. Ponderea celor care reuseau sa isi mentina disciplina era de 1/3 din participantii la teste (au fost facute mai multe asemenea studii).
Asadar, nevoia noastra, cultivata si incurajata de modelul axat pe consum promovat de societate, ne face sa asteptam “solutii minune” pentru a obtine ce vrem.
Pasii simpli si constanti nu sunt tentati decat, probabil, pentru 1/3 dintre persoane, care reusesc sa accepte faptul ca lucrurile se construiesc, de cele mai multe ori, in timp.
Asadar, ca sa recapitulez motivele pentru care putem considera ca ce e prea simplu nu funcționează pot fi:
1. Teama de un posibil eșec
2. Ideea ca daca ce e simplu ar funcționa, toată lumea ar avea succes
3. Teama de succes
4. Nevoia de a avea rezultate imediate
__
Programe active – ONLINE
__
Poate ai auzit si tu acea vorba din bătrâni care spune “bob cu bob se face sacul”. Ea reliefează in cel mai simplu mod valoarea pe care o aduc in viata noastră lucrurile mici, făcute constant.
Un alt exemplu e cel al dietelor. Poate ai observat si tu, pe pielea ta sau la alții, ca atunci cand au tinut “diete minune”, au slabit, dar dupa ce au renuntat, au pus mai multe kg inapoi (efectul yo-yo – iti vorbesc, din pacate, din postura de cobai-expert in jocul acesta). Singura varianta sustenabila este cea al pasilor mici si constanti, al unui nou stil de viata care ia locul salturilor dinainte.
Asa este si in viata noastra – e nevoie de un STIL DE VIATA sănătos (vorbesc aici de obiceiuri, de gandire, de moduri de a actiona etc.), nu de cine stie ce puteri supranaturale, ca sa ne putem indeplini visurile si sa avem o viata implinita.
Ca un ultim argument pentru pasii mici, simpli si constanti iti dau exemplul furnicilor.
Pentru ce sunt renumite furnicile? Pai, pentru harnicia si perseverenta lor. Ele nu isi pun problema ca sunt prea mici ca sa ridice greutati de 50 ORI mai mari decat propria greutate. O fac si gata. Gandacul rinocer poate ridica lucruri mai grele cu pana la 850 ori cat propria greutate.
Asadar, cand ti se pare ca nu poti, ca esti “prea mic” sa poti face ceva, adu-ti aminte de prietenii de mai sus. 😉
___
___
Ca o concluzie, de multe ori, ne complicam viata doar ca sa ne explicam noua într-un fel mai argumentat “de ce nu a mers”. Programarea naturala a creierului nostru de a găsi pericole isi face treaba – depinde doar de noi sa ne facem alte carari batatorite.
Solutia minune pe care o cautam e fix sub nasul nostru – trebuie doar sa o folosim, pas cu pas, cu disciplina si rabdare.
Ea consta in atentie si prezenta fata cele mai simple lucruri, pentru ca maestrii ne pot fi chiar si cele mai “mici fiinte”sau obiecte.
PS: Mă găsești si pe 👇
Programe active – ONLINE
