Responsabilitate ≠ panica, frica

” – Tu nu te ingrijorezi niciodata?”, intreaba negociatorul.

” – Ar ajuta cu ceva?”, raspunde calm spionul.

(”  – Don’t you ever worry?” / “-Would it help?” – orig.)

Scena de mai sus e una dintre preferatele mele, din filmul Podul Spionilor, pe care ti-l recomand cu drag. Tom Hanks, in rolul avocatului  si negociatorului James B. Donovan,  discuta cu spionul sovietic capturat. Am vazut filmul acum cativa ani si m-a frapat de atunci calmul celui ce fusese prins. Asadar, atunci cand ma apuca gandurile negre, panica, frica (pentru ca da, si mie mi se intampla, chiar daca lucrez mult cu mine), imi readuc in minte replicile de mai sus.

Panica nu a ajutat niciodata pe nimeni, pe termen mediu si lung, responsabilitatea da.

***

In contextul actual international, care cumva se accentueaza si in Romania – toata situatia cu coronavirusul scapat de sub control (Covid-19), nu pot sa nu remarc toate stirile care de care mai sumbre. Inteleg ca scopul este preventia, dar din pacate de multe ori se ajunge la dorinta de senzational. Frica este amplificata prin fluxul continuu de noutati, iar oamenii ajung sa inoate in tot acest ocean de panica, incertitudine, anxietate.

Nu neg ca lucrurile sunt serioase sau ca se pot amplifica. Dar incerc sa imi amintesc permanent ca unde pun atentia mea, pun energia.

Intrebarea care ne ajuta acum este: ce pot eu controla acum? Ce pot face, concret?

Iti spun ce am ales eu sa fac:

➸ sa mentin spalatul “obsesiv” pe maini (oricum eu sunt o mica maniaca, mai ales de cand am pisicile)

➸ sa evit iesirile inutile in aglomeratie (merg la supermarket la ore in care e probabil sa fie mai liber, de exemplu)

➸ sa fiu un pic mai atenta la alimentatie si tot ce ajuta imunitatea sa ramana la un nivel crescut (sa mananc mai sanatos, sa fac miscare, sa iau vitaminele de care altfel mai uit)

➸ sa imi amintesc constant ca e o perioada – mai lunga, mai scurta, nu stim, dar la un moment dat se incheie

➸ sa profit de perioada asta pentru a face ce alfel, in graba zilnica (cum cred ca suntem aproape toti), nu apuc sa fac:

    ➼ sa citesc mai mult, din acele carti pe care le tot aman

   ➼ sa duc la capat acele dialoguri constructive cu mine / introspectii, pe care le aman de o caruta de vreme pentru “cand o sa am timp”

   ➼ sa vad mai multe filme

   ➼ sa ma odihnesc (si aici sunt restanta)

   ➼ sa vad cursurile online care sunt si ele lasate in asteptare

  ➼ sa pun ordine in lucruri, sa sortez ce dau si ce pastrez

  ➼ sa fac ordine in laptop cu ale lui un milion de fisiere imprastiate

  ➼ sa meditez

   ➼ sa fac yoga.

➸ sa imi limitez timpul petrecut pe site-uri de stiri (pentru ca la TV oricum nu ma uit).

Aleg sa directionez energia mea, gandurile mele cat mai mult spre acele lucruri pe care le pot eu controla si am incredere ca restul, cele pe care nu le pot controla, vor fi pentru binele meu cel mai inalt (orice ar insemna asta).

Aleg sa privesc incetinirea asta ca pe un lucru bun, in fuga noastra de zi cu zi.

Aleg sa imi amintesc ca ingrijorarea si solutiile nu prea stau in aceeasi camera.

***

Repet, nu sunt inconstienta – stiu ca sunt sanse mari sa existe consecinte ca urmare a ceea ce se petrece acum  (sanatate, economie, finante etc.) DAR pana una, alta, AICI si ACUM, eu, noi, putem face doar anumite lucruri, si pe asta e necesar sa ne concentram.

Pentru restul, ne vom gandi la solutii (nu ne vom ingrijora, subliniez) atunci cand va fi timpul lor.

E esential sa facem distinctia intre ce putem noi controla si ce nu putem controla, si sa indreptam intelept eforturile noastre acolo unde pot sa aduca plus valoare.

***

Scrie-mi intr-un comentariu, te rog, cum e perioada ta.

✍ Cum gestionezi constructiv perioada asta?  

✍ Care e provocarea cea mai mare pe care o resimti? 

(Ma gandesc sa mai revin in perioada urmatoare cu mai multe materiale care sa fie de ajutor)

Cu drag,