"Revolta Akienilor", o cafea tarzie si o doza de ganduri pe hartie

–

Daca tot e duminica si imi permit sa ma rasfat mai mult decat de obicei, am profitat si m-am bucurat de cafeaua mea de dimineata la pranz. Pana atunci le-am dedicat dimineata mea akienilor.

–

Cine sunt akienii? Sunt personajele din prima carte de beletristica scrisa de Daniel Zarnescu – REVOLTA AKIENILOR.

–

Unii sunt salbatici iar altii mai blanzi, unii loiali iar altii gata sa te saboteze si loveasca in orice secunda.

–

Akienii sunt gandurile noastre, care fie ne ajuta, fie ne pun la pamant.

***

La finalul lui 2017, cand am reusit sa imi ating provocarea de pe Goodreads – sa termin 45 carti in 2017, am spus ca voi incepe sa scriu si despre cartile pe care le citesc si imi plac.

–

La inceput de decembrie aveam 23 citite din 45 propuse si dupa un moment in care am vrut sa renunt, m-am pus pe treaba. O sa iti povestesc mai mult despre asta cu alta ocazie.

–

***

Azi nu m-am ridicat din pat pana nu am terminat de citit Revolta Akienilor – mai aveam mai putin de 30 de pagini si voiam sa vad cum se termina.

–

Ti-am povestit ca eram tare incantata acum vreo saptamana, cand am primit cartea, curioasa sa o citesc – cu atat mai mult cu cat il stiu pe Daniel de aproape 6 ani, ii admir munca, dar stiam ca tot ce a scris pana acum erau carti practice, rationale, orientate catre actiune.

Asa cum intuiam cand am citit descrierea succinta a cartii – personajul principal fiind un baiat de 11 ani care dorea sa devina scriitor si titlul cu tenta istorica, m-am gandit ca ar putea fi povestea lui Daniel si voiam sa vad cum se imbina piesele.

–

***

Cartea e una vie, calda, autentica, care te proiecteza in copilarie.

Este o carte despre lupta, pe care o purtam fiecare dintre noi, mai mult sau mai putin timp.

Este o carte despre maturizare, devenire, crestere.

Este o carte in care scenele se imbina – sangeroase uneori, zugravite incat te proiecteaza si pe tine acolo si de o vulnerabilitate calda, inocenta, de copil, de cele mai multe ori.

–

–

***

M-am regasit in personaj, in trairile sale, am ras amintindu-mi de vacantele la tara, mi-am recunoscut propriul trib de akieni rebeli care inca isi mai fac aparitia in viata mea din cand in cand.

Noi, oamenii, invatam mai bine din povesti decat din alte lucruri, pentru ca subconstientul nostru se deschide si e pregatit sa absoarba ca un burete, cum faceam cand eram mici.

Asta e motivul pentru care fabula- poveste – metafora scrisa de Daniel vine cu niste lectii interesante, cu teme de gandire pentru fiecare despre noi intr-un ton relaxant si usor de digerat.

***