” – Nu te deranjeaza cicatricea asta uriasa de pe picior?”
Prietena mea, venita in vizita la mine cateva zile, ma vede in timp ce ma schimbam sa iesim.
Cicatricea de culoare alb-roze, sapata in carne, e asezata pe coapsa mea dreapta. Are cam 8 cm lungime, si o latime de 1 cm. Din loc in loc are “decoratiuni” – firele transversale care au incercat sa o tina in loc sa nu se imprastie.
” – Nu m-am gandit niciodata la asta. “spun eu.
” – Dar daca ma gandesc asa, schematic, cum imi place mie, sunt doua momente cand ar putea sa se vada.
Cand merg la plaja este unul – iar eu nu mai merg la plaja.
Al doilea e daca ma vad cu un tip, si ajung sa ma dezbrac.
Acum fie vorba intre noi, draga mea, daca un tip, cand sunt fara haine pe mine, se uita la cicatricea de pe picior in loc de altceva – e grav si trebuie sa fiu ingrijorata.
Si dupa ingrijorare, trebuie sa il rog politicos sa se imbrace si sa plece – ca mi-e clar ca nu ii este clar de ce este si de ce nu este aici 
“, completez eu razand.
Cicatricea asta imi arata ca eu inca sunt aici.
Cicatricea asta imi arata ca sunt o SUPRAVIETUITOARE.
***
La fel e si cu cicatricile de pe suflet – sunt urme, speram ca nu in van, ale unor lectii care au venit sa ne ajute sa crestem.
Le primim ca sa ne cizelam, sa facem din noi cea mai buna versiune a noastra.
Sunt decoratiuni personale, care fac sufletul nostru sa fie “al nostru”, si nu ceva impersonal, precum o camera de hotel.
Cicatricile din suflet dau sarea si piperul vietii, dau aroma si savoare – pentru ca ne arata ca a fost o viata traita.
Fara ele, noi nu am mai fi noi cei de azi.
Cicatricile sunt aici sa ne arate ca :
- suntem puternici, am depasit ceva si am mers mai departe, preferabil cu seninatate si mai multa iubire
- suntem aici, in continuare , pe baricade – altii poate nu au avut sansa asta
- in caz fericit, am invatat ceva si am ales sa luam partea buna din tot.
E doar alegerea noastra din ce unghi le admiram sau condamnam.
***
Daca ma uit in urma, si ma gandesc daca as schimba ceva – vorbim de decizii, relatii care nu au mers, dezamagiri, momente in care am simtit ca totul se termina acolo – raspunsul meu e CU CERTITUDINE, NU.
Nu as schimba nimic, pentru ca nu as mai fi evoluat asa.
Si eu cea de azi ii sunt recunoascatoare celei de ieri pentru lacrimi, suferinte, bucurii, victorii si aparente esecuri – pentru ca asa a luat nastere prezentul.
***
Intreaba-te si raspunde-ti cu sinceritate:
Care a fost cel mai greu moment din viata ta si ce ai invatat din el, cat sa te faca mai bun si mai puternic?
PS: daca ti-a placut articolul, ma ajuta un like si share 🙂 Iti multumesc!
