#Jurnal_de_recunostinta zi 12
Bine ne-am adunat de pe drumuri, sau nu 😉
Cu ploaia de azi, ultimul lucru pe care mi-l doream era sa ies din casa. Prin urmare, m-am urnit greu tare – am amanat ce puteam, din cele in afara casei, si am iesit abia pe seara.
Acum am ajuns acasa, si, desi ma simt extrem de obosita, am zis sa nu am voie sa nu scriu.
Azi ma batea gandul sa renunt la jurnalul asta, si ca de fiecare data reusesc sa o scot la capat cu acelasi sistem de pasi (pe care il folosesc oriunde am nevoie de disciplina).
Inca un pas, si inca unul, si inca unul…
Azi sunt recunoscatoare pentru:
-
inspiratia la tot pasul
-
ca am invatat sa folosesc inteligent momentele cand am tendinta sa aman sa fac lucruri
Initial ma enerva faptul ca amanam sa fac lucrurile cand trebuia. Apoi m-am intrebat:
“Oare exista vreo varianta in care poti folosi asta in avantajul tau?
Si am gasit…
Daca tot aman – cum ar fi sa aman si mancatul ciocolatei?
Sau cum ar fi sa aman renuntarea la ceva ce ma ajuta – gen jurnalul acesta.
Sau cand ma mobilizez si incep sa fac ceva ce nu imi place sa fac, pe acelasi sistem imi spun:
“Hai ca mai faci chestia asta 5 minute, si apoi gata…” – si de obicei uit ca erau doar 5 minute.
Sau “o sa vezi maine daca vrei sa renunti, hai ca nu mori azi daca faci asta” – si merge.
Vorba lui Scarlett O’Hara, bine de pus in practica si aici:” E si maine o zi!”. E zi pentru renuntat – dar maine, nu azi 😉
Morala – orice se poate face, pas cu pas. Nu trebuie sa vezi toti pasii – e suficient sa il faci pe primul!
-
eclerele de la Eclair Bakery
Tot ce pot spune e ca sunt absolut minunate!
Atat de minunate, incat nu au mai apucat sa ajunga la poza – mi-au servit drept cina, dupa o zi plina ;).
-
sporul pe care l-am avut azi la scris, si rabdarea sa pregatesc scheme, sa editez
A fost nevoie de multa, crede-ma 😉
-
reintalnirea cu prieteni dragi – de fapt, familie prin adoptie
– de la Bacau.
Sunt o norocoasa, v-am mai zis? Ce poate fi mai fain decat sa iti suplimentezi familia primita, si prin alegere proprie (ce-i drept, trebuie sa vrea si cei pe care ii vrei)? 
-
pranzul pregatit in fuga
E bine sa am variante de urgenta, cand nu am avut timp si rabdare de mai mult.
In cauzul de fata, pastele cu sos pesto, si busuiocul adoptat de la Gura Humorului, din gradina de la mami, m-au salvat azi la amiaza.
-
vitamine – absolut necesare cand incepi sa vezi albastru 😉 -
conferinta de “Dinamici subtile in parenting”
Conferinta este sustinuta de Alexandru Antonie, si tocmai m-am intors de acolo.
De un an si jumatate am mers la multe cursuri pregatite de Alexandru, inclusiv cel de Evolution Coaching – si pot spune oricui acelasi lucru – faptul ca viata mea e transformata total, si eu ma simt nu diferita, ci de nerecunoscut fata de anii trecuti.
Cu certitudine as recomanda oricui (lucru pe care l-am tot facut) sa se deschida si sa faca pasi catre cautari interioare -e fabulos ce poti gasi acolo.
Si cand intalnesti si oamenii potriviti sa te sustina si sa te invete sa nu depinzi mereu de altcineva – e un cadou tare fain de la Prietenul de la Etaj.
Si daca te intrebi – nu, lucrurile nu vor mai fi la fel 😉 Dar asta e de bine 🙂
Citeam undeva zilele astea ca, daca nu poti rade de tine in varianta de acum un an, nu ai evoluat destul.
Eu la nivel interior – si implicit la nivel de reactii, sunt inca uimita si nu imi vine sa cred ce schimbari s-au petrecut in mine si in jurul meu.
Norocoasa, v-am mai zis (cu cateva randuri mai sus chiar ) 😉
- sentimentul ca, desi lucrurile inca se manifesta furtunos in jurul meu, sunt in directia buna – trebuie doar sa nu ma las intoarsa din cale
- verdele din jur, desi afara a venit toamna 🙂
***
Sunt fericita si recunoascatoare pentru ca Universul mi-a scos in cale oameni faini in anii astia, cu manifestari DIFERITE, cat:
- sa invat
- sa cresc
- sa ma calesc
- sa (ma) vindec
- sa scot comori
- sa descopar
- sa traiesc
- sa experimentez
- sa iubesc
- sa ma doara
- sa plang
- sa iubesc si mai mult
- sa rad
- sa las liber copilul din interior
- sa imi dau voie sa fiu libera
- sa scot pansamente
- sa vreau sa renunt
- sa contest tot
- sa( ma) provoc
- sa imi pierd credinta
- sa o regasesc, mai puternica
-
sa imi dau voie sa fiu TOT.
Tu ce ai invatat in cele mai grele momente ale tale? 🙂
Weekend fain iti doresc sa ai! 🙂
PS: e amuzant tare, ca desi abia tastez din cauza oboselii, cum am inceput sa scriu, imi tot vin idei.
E o reconfirmare ca e suficient sa incepi – lucrurile apoi se aseaza de la sine. 🙂
PS: Daca vrei sa citesti mai multe articole din seria “Jurnal de recunostinta” – cu traznaile si provocarile zilnice, cu bucuriile si surprizele de fiecare zi – de multe ori facand haz de necaz si cautand perspective noi, le poti gasi AICI
