Am alergie majora la NICIODATA!

Oameni buni, sunt eu singura care are o alergie puternica la cuvantul „NICIODATA” si alte generalizari de genul?

Tocmai am citit zilele astea o postare foarte vehementa a unei doamne teraput, in care explica cum NICIODATA, dar NICIODATA, nu va functiona o alta (anume si specifica) forma x, de auto-cercetare / de cautare…de „spune-i cum vrei sa ii spui”…si ca singura cale e psihoterapia.

Cumva m-a zgariat tare pe creier, eu care de obicei nu am reactii atat de categorice!

De ce?

Pentru ca nu cred in NICIODATA si nu cred in generalizari.

Cred ca exista niste tipare dupa care clar ne ghidam, in care ne regasim mai mult sau mai putin, dar suntem unici fix prin combinatiile de „x luate cate y”, ca in matematica, care ne fac unici.

Atunci cand facem pe naiba in patru sa le facem cat mai fixe – ca e mai simplu mereu in sabloane, ca ai senzatia ca poti controla lucrurile, ca ai senzatia ca stai bine asezat cu picioarele pe sol – fix atunci Universul iti arunca in fata un praf magic de „neprevazut”…si …sa inceapa distractia.

De mult voiam sa scriu o poveste despre NICIODATA – despre cum majoritatea abuzam de el si el de noi, despre cum, mandri de noi, ne construim principii si reguli de viata pe baza lui, care de care mai clare si rigide – si totusi nu am facut-o pana acum…nu era momentul.

Veste proasta pentru toti fanii lui NICIODATA – prietenul nostru numit NICIODATA nu exista, nu in forma aia des folosita.

Universul asta are asa un simt fin al umorului, asa o ironie, si asa un parteneriat misto cu Murphy si ale lui legi, ca fix cand tu te-ai protapit cu NICIODATA al tau in brate, ti-l ia, ti-l zboara cat colo si iti arata cum NICIODATA din bratele tale s-a transformat brusc si dintr-o data in „cateodata” sau „uneori” sau „mai des” sau „mai rar”.

Cu cat ne incapatanam si rigidizam mai tare in pozitia lui „NICIODATA nu o sa…”, cu atat viata se va incapatana sa ne arate opusul – si daca nu pricepem din prima, nu-i bai…are timp berechet.

Cred in „aleg sa nu mai fac veci amin”, dupa ce deja am dat cu capul de gardul ala de destule ori, cat sa pot alege CONSTIENT ca nu mai vreau sa fac asa, si aleg sa fac pe dos .

Dar NICIODATA prin care NU ai trecut…e doar apa de ploaie…

Am avut vreo cativa NICIODATA si eu, bine aparati si baricadati. Si ce s-a intamplat cu ei? Fusera si se dusera…am facut tot ce am spus vehement ca nu o sa fac…si au fost niste suturi misto pe care Universul mi le-a servit, in aroganta si auto-suficienta mea. Nu o sa imi fac NICIODATA un tatuaj – mi-am facut doua cand am implinit 33 ani, nu o sa ies NICIODATA cu cineva care e casatorit sau are o relatie – am facut-o si pe asta, nu o fiu NICIODATA o nesimtita care dispare neraspunzand la telefon – bifat din nou. Si or mai fi, dar astea au fost cele mai categorice, de asta imi rasuna in minte.

Pentru ca „NICIODATA nu o sa fac asta” de obicei vine la pachet cu un statut al tau de superioritate, prin care te pozitionezi un pic peste ai din jur…

De fapt, aleg sa cred ca NICIODATA e modul Universului de a ne arata ca viata nu e alba sau neagra, ci e plina de nuante. Pentru ca fix asta e farmecul ei, si fix din asta invatam – din nuante. Iti poti imagina ce plictisitori am fi noi si lumea asta in alb si negru?!

***

Asadar, atentie mare la capcana generalizarilor!!!

„NICIODATA nu as omori pe cineva.” – Si daca ar fi razboi, si copilul tau sau persoana cea mai draga tie ar fi in pericol de moarte, poti spune 100% ca nu ai face asta?

„Sotul meu nu duce NICIODATA gunoiul.” – Chiar NICIODATA? Serios, pe numarate, in toti anii de cand sunteti impreuna?

„Tu tot timpul imi vorbesti asa.” Asa cum? Chiar tot timpul? Nu a existat nici un moment, nici macar prima data cand ne-am intalnit, cand ti-am vorbit altfel? (si atunci intrebarea e ce naiba cauti aici)

***

Gataaa, sa respir acum, sa iau o gura din cafeaua care s-a racit langa mine, si sa concluzionez

Cred cu tarie ca psihoterapia functioneaza – cu terapeutul potrivit si la momentul potrivit.

Sunt sigura ca si alte forme de cautare si vindecare si dezvoltare functioneza – la momentul potrivit din nou, cu ghidul potrivit si mai ales CU DESCHIDEREA POTRIVITA.

Daca tu nu vrei sa iti dai voie sa te deschizi, daca tu nu vrei sa te cauti si sa te gasesti pe TINE, am dubii ca si cel mai bun teraput poate face cu forta minuni. Dubii, din nou, nu certitudini…

Si da – asta o ALEG ca certitudine acum – totul pleaca de la TINE, nu de la ceilalti.

Si mai cred ca TU CEL DE AZI nu esti TU CEL DE MAINE sau TU CEL DE IERI – si ceea ce azi zici ca nu vei face, va fi (poate) primul lucru pe care il vei face maine.