Am inceput sa scriu articolul asta acum o luna si ceva, dar asa cum facem mai toti, am considerat ca e ok sa “il termin mai tarziu”.

Primesc mesaj de la Catalina, care ma ajuta cu manichiura, sa amane programarea – are o problema personala. Nu am intrebat ce, m-am gandit ca poate are o problema de sanatate – asa ca i-am urat sanatate si a ramas sa vorbim saptamana ce urma.

Am aflat cu stupoare ca tocmai ii murise tatal. Si nu – nu se astepta nimeni. Nu era bolnav, nu avea probleme de santatate, ba din contra, era un om vesel si tonic. A avut un accident de masina in timp ce se intorcea de la munca – cu o localitate inainte sa ajunga acasa…

La o saptamana, aflu de fetita unui fost coleg de liceu. Scumpa de ea are 4 sau 5 anisori. Tocmai a fost diagnosticata cu leucemie.

Ce m-a facut sa scriu acum si sa nu mai aman – aseara am avut socul sa aflu ca un vecin si client de la Bacau – avand 35 ani, cred – a facut infarct si a murit, cand a iesit din lift.

***

20 Decembrie 2012, primesc telefon de la Bucuresti, de la clinica unde imi scosesem niste alunite. Ma anunta grav medicul ca trebuie sa ajung undeva pentru reexcizie urgent, pentru ca la biopsie, una dintre ele prezenta celule canceroase.

Tocmai ma anunta ca am fost diagnisticata cu melanom malign – CANCER DE PIELE – si care avea si o rata anormal de mare de multiplicare a celulelor.

Prima reactie a unei optimiste:

 – “Va rog sa refaceti testul, eu sigur nu pot sa am asa ceva.”

– “L-am facut la 2 laboratoare, ne pare rau, din pacate acestea sunt vestile.

E urgent sa mergeti sa faceti reexcizie – o margine care nu a fost scoasa prezinta inca celule care se multiplica rapid.

Trei zile pot face diferenta daca muriti sau traiti. Nu amanati!“

A fost starea de soc initial, evident. Statam pe scaunul de la birou, ma uitam in gol, si ma pufneste rasul:

– “Universule, serios? Asta e gluma ta? Bad one! Altele mai bune ai in program – zau ca asta nu-mi place!”

Dupa o ora si jumatate – ma suna mama de la Bucuresti.

– “A murit tataia, mergi la Gura Humorului si ocupa-te de pregatiri, pana vin eu.”

Afara viscol, vantul suiera din toti rarunchii, o buna parte dintre drumuri – inclusiv cel dinspre Bucuresti, blocate.

Ca sa scurtez povestea – de data asta – am mers la inmormantare, m-am intors la Bacau pe 24 decembrie, seara.

Intre Craciun si Revelion nu am mai gasit chirurg disponibil sa pot face interventia – nici la Iasi nici la Bacau.

In timpul asta, medicul de la Bucuresti imi insista disperat la telefon ca “3 zile fac diferenta intre mori sau traiesti” si ” cancerul de piele te poate ucide si in 3 luni.”

Dupa soc, am inceput sa plang.

30 minute am plans in hohote, gandindu-ma la acele planuri pe care le amanasem.

M-am gandit ca imi doream copii, ca as fi vrut sa scriu, ca as fi vrut sa calatoresc mai mult, ca as fi vrut sa investesc mai mult timp si mai putina graba in relatiile cu cei din jur, ca as munci mai putin si m-as bucura mai mult de maruntisuri.

Dupa plansul ala sanatos, m-am adunat si mi-am zis:

 – “Cine esti tu sa crezi ca stii mai bine cum ar trebui sa fie lucrurile?

 Cine spune ca daca mori maine, tu ai dreptate si Prietenul de la Etaj a gresit?

Cine esti tu sa ii spui Prietenului de la Etaj ca si-a gresit planul?“

***

Ala a fost momentul cand am acceptat ca totul e ok asa cum e, si daca mor peste 3 luni – e ok asa, dar as face bine macar sa fac cat mai multe dintre  lucrurile  pe care IMI DORESC sa le fac, fara sa tin cont de parerile celorlalti, de judecati, de asteptari.

***

Nu ti-am povestit toate astea sa te intristez – desi din pacate, asta e starea din care scriu acum.

Ti-am scris sa iti reamintesc ce mi-am reamintit si mie.

Nici VIATA nici MOARTEA nu ne asteapta pe noi sa VREM si sa FACEM, daca noi amanam!

1. Nu mai amana pe maine ce vrei sa faci acum – FA-O SI GATA!

Stii vorba aia – mai bine sa iti ceri scuze, decat permisiuni..

2. Nu te mai supara pentru maruntisuri – toate vin si trec.

Intreaba-te de fiecare data – peste 0 luna sau un an o sa mai conteze ce ma streseaza acum?

Daca nu, e maruntis! Mergi mai departe, nu te crampona!

3.Bucura-te de cei din jurul tau, zambeste-le, suna-i mai des, asculta-i, imbratiseaza-i, spune-le cat ii iubesti.

Faptul ca o sa o faci mai incolo nu ajuta!

Si nu te baga niciodata la somn suparat pe cei dragi, reminder al unei prietene cu care am povestit de dimineata.

4. Daca ai oameni cu care nu simti ca ai lucrurile rezolvate – esti suparat pe ei sau ei sunt – suna-i sau da-le un mesaj si trimite-le un gand bun.

Nu se stie niciodata ce se intampla maine.

5. Fa-ti o lista cu 5 lucruri pe care iti doresti tare tare sa le faci, si APUCA-TE  de primul chiar azi!

Scrie-o acum – iti ia 2 minute. Si incepe de azi sa faci ceva pentru ele!

PS: Ai un bucket list? O lista cu lucrurile pe care vrei sa le faci in viata asta?

Daca nu ai, fa-ti acum!

Daca ai, incepe sa bifezi, sa te gandesti cum ajungi la ele.

Daca ai nevoie de idei creative cum poti ajunge sa faci ceva anume, intreaba in jur!

E uimitor cate aflam comunicand!

***

Si eu am avut si am momente – chiar si dupa episodul cu cancerul de piele – cand uit ce e important si ce nu.

Ma las prinsa temporar in maruntisuri, si griji si agitatie.

Dar pentru asta e bine sa ai pe cineva care sa te traga de maneca si sa iti aminteasca – nu cu suparare si regrete, ci cu incurajare – ca NU SUNTEM VESNICI (nu in forma asta, in trupul asta).

Si daca suntem aici, suntem cu un motiv si o misiune, si sigur cu OBLIGATIA de a ne bucura de calatorie.

***

TU ce iti doresti sa faci AZI, si ai tot AMANAT?

Nu mai face doar lista de asteptare pentru vesnicul maine, pe care sa se puna praful!

Ia biletul de avion, suna o persoana de care iti e dor, apuca-te de ore de tenis sau inot – ce simti tu ca iti doresti!

Zi constienta, plina de iubire daruita si impartasita iti doresc!